Success Story by J. G. CozzensI met

Success Story by J. G. Cozzens

I met Richards ten or more years ago when I first went down to Cuba. He was a short, sharp-faced, agreeable chap, then about 22. He introduced himself to me on the boat and I was surprised to find that Panamerica Steel was sending us both to the same
Richards was from some not very good state university engineering schooP. Being the same age myself, and just out of technical college I saw at once that his knowledge was rather poor. In fact I couldn't imagine how he had managed to get this job.
Richards was naturally likable, and I liked him a lot. The firm had a contract for the construction of a private railroad. For Richards and me it was mostly an easy job of inspections and routine paper work. At least it was easy for me. It was harder for Richards, because he didn't appear to have mastered the use of a slide rule. When he asked me to check his figures I found his calculations awful. "Boy," I was at last obliged to say, "you are undoubtedly the silliest white man in this province. Look, stupid, didn't you evertake arithmetic? How much are seven times thirteen?" "Work that out," Richards said, "and let me have a report tomorrow."
So when I had time I checked his figures for him, and the inspector only caught him in a bad mistake about twice. In January several directors of the United Sugar Company came down to us on business, but mostly pleasure; a good excuse to 'get south on a vacation. Richards and I were to accompany them around the place. One of the directors, Mr. Prosset was asking a number of questions. I knew the job well enough to answer every sensible question – the sort of question that a trained engineer would be likely to ask. As it was Mr. Prosset was not an engineer and some of his questions put me at a loss. For the third time I was obliged to say, "I'm afraid I don't know, sir.
We haven't any calculations on that".
When suddenly Richards spoke up.
"I think, about nine million cubic feet, sir", he said. "I just happened to be working this out last night. Just for my own interest".
"Oh," said Mr. Prosset, turning in his seat and giving him a sharp look. "That's very interesting, Mr. -er- Richards, isn't it? Well, now, maybe you could tell me about".
Richards could. Richards knew everything. All the way up Mr. Prosset fired questions on him and he fired answers right back. When we reached the head of the rail, a motor was waiting for Mr. Prosset. He nodded absent-mindedly to me, shook hands with Richards. "Very interesting, indeed," he said. "Good-bye, Mr. Richards, and thank you."
"Not, at all, sir," Richards said. "Glad if I could be of service to you."
As soon as the car moved off, I exploded. "A little honest bluff doesn't hurt; but some of your figures...!"
"I like to please," said Richards grinning. "If a man like Prosset wants to know something, who am I to hold out on him?"
"What's he going to think when he looks up the figures or asks somebody who does know?"
"Listen, my son," said Richards kindly. "He wasn't asking for any information he was going to use. He doesn't want to know these figures. He won't remember them. I don't even remember them myself. What he is going to remember is you and me." "Yes," said Richards firmly. "He is going to remember that Panamerica Steel has a bright young man named Richards who could tell him everything, he wanted, – just the sort of chap he can use; not like that other fellow who took no interest in his work, couldn't answer the simplest question and who is going to be doing small-time contracting all his life."
It is true. I am still working for the Company, still doing a little work for the construction line. And Richards? I happened to read in a newspaper a few weeks ago that Richards had been made a vice-resident and director of Panamerica Steel when the Prosset group bought the old firm.

Результаты (румынский) 1:

Poveste de succes de J. G. CozzensM-am întâlnit Richards zece sau mai mulţi ani în urmă, când am fost prima la Cuba. El a fost un tip scurt, ascuţit-cu care se confruntă, agreabil, apoi despre 22. El însuşi introdus pentru mine pe barca, şi am fost surprins să afle că Panamerica Steel a fost trimiţându-ne amândoi la aceeaşi Richards a fost un stat nu foarte bun Universitatea inginerie schooP. Fiind aceeaşi vârstă mine, şi doar din Colegiul Tehnic am văzut imediat că cunoştinţele sale a fost destul de slab. De fapt nu am putut imagina cum el a reuşit să obţineţi acest loc de muncă.Richards a fost în mod natural de simpatic, şi mi-i-a plăcut foarte mult. Firma a avut un contract pentru construirea unei căi ferate privat. Pentru Richards şi pentru mine a fost cea mai mare parte un lucru usor de inspecţii şi rutină hârtie de lucru. Cel puţin, a fost uşor pentru mine. A fost mai greu pentru Richards, deoarece el nu par să stăpânesc utilizarea de o regulă de diapozitive. Atunci când a cerut-mi pentru a verifica lui cifrele am găsit calculele lui îngrozitor. "Boy", în cele din urmă a fost obligat să spun, "vă sunt, fără îndoială, silliest omul alb în această provincie. Uite, prost, nu te evertake aritmetica? Cât de mult sunt de şapte ori treisprezece?" "Munca asta," Richards a spus, "şi să-mi au un raport de mâine."So when I had time I checked his figures for him, and the inspector only caught him in a bad mistake about twice. In January several directors of the United Sugar Company came down to us on business, but mostly pleasure; a good excuse to 'get south on a vacation. Richards and I were to accompany them around the place. One of the directors, Mr. Prosset was asking a number of questions. I knew the job well enough to answer every sensible question – the sort of question that a trained engineer would be likely to ask. As it was Mr. Prosset was not an engineer and some of his questions put me at a loss. For the third time I was obliged to say, "I'm afraid I don't know, sir.We haven't any calculations on that".When suddenly Richards spoke up."I think, about nine million cubic feet, sir", he said. "I just happened to be working this out last night. Just for my own interest"."Oh," said Mr. Prosset, turning in his seat and giving him a sharp look. "That's very interesting, Mr. -er- Richards, isn't it? Well, now, maybe you could tell me about".Richards could. Richards knew everything. All the way up Mr. Prosset fired questions on him and he fired answers right back. When we reached the head of the rail, a motor was waiting for Mr. Prosset. He nodded absent-mindedly to me, shook hands with Richards. "Very interesting, indeed," he said. "Good-bye, Mr. Richards, and thank you.""Not, at all, sir," Richards said. "Glad if I could be of service to you."As soon as the car moved off, I exploded. "A little honest bluff doesn't hurt; but some of your figures...!""I like to please," said Richards grinning. "If a man like Prosset wants to know something, who am I to hold out on him?""What's he going to think when he looks up the figures or asks somebody who does know?""Listen, my son," said Richards kindly. "He wasn't asking for any information he was going to use. He doesn't want to know these figures. He won't remember them. I don't even remember them myself. What he is going to remember is you and me." "Yes," said Richards firmly. "He is going to remember that Panamerica Steel has a bright young man named Richards who could tell him everything, he wanted, – just the sort of chap he can use; not like that other fellow who took no interest in his work, couldn't answer the simplest question and who is going to be doing small-time contracting all his life."It is true. I am still working for the Company, still doing a little work for the construction line. And Richards? I happened to read in a newspaper a few weeks ago that Richards had been made a vice-resident and director of Panamerica Steel when the Prosset group bought the old firm.

Результаты (румынский) 2:

Poveste de succes de JG Cozzens am întâlnit Richards acum zece ani sau mai mult, atunci când m-am dus prima până la Cuba. El a fost un scurt ascuțit-cu care se confruntă cap,, agreabil, apoi despre 22 El sa prezentat la mine pe barca si am fost surprins să afle că Panamerica Steel a fost amândoi trimite la aceeași Richards a fost de la unele nu foarte bun de inginerie la Universitatea de Stat Schoop. Fiind de aceeași vârstă eu, și doar din colegiu tehnic l-am văzut dintr-o dată că cunoașterea lui era destul de slabă. De fapt, nu-mi puteam imagina cum a reușit pentru a obține acest loc de muncă. Richards a fost natural simpatic, și l-am placut foarte mult. Firma a avut un contract pentru construirea unei căi ferate privat. Pentru Richards si mine a fost cea mai mare parte o treabă ușoară a verificărilor și a lucrărilor de rutină hârtie. Cel puțin asta a fost usor pentru mine. A fost mai greu pentru Richards, pentru că el nu pare să fi însușit utilizarea unei reguli diapozitiv. Când mi-a cerut să verifice cifrele sale am găsit calculele sale îngrozitor. "Băiete," Am fost în cele din urmă obligată să spun, "ești, fără îndoială, mai prostesc omul alb în această provincie. Uite, prost, nu-i așa evertake aritmetică? Cât de mult sunt de șapte ori treisprezece?" "Munca asta," a spus Richards, "și lasă-mă să aibă un raport mâine." Așa că atunci când am avut timp am verificat cifrele pentru el, și inspectorul numai el prins într-o greșeală rău despre două ori. În ianuarie mai multe directori ai Unite Sugar Compania a venit la noi de afaceri, dar mai ales plăcere; o scuza buna pentru a "obține sud, într-o vacanță. Richards și cu mine eram să-i însoțească în jurul valorii de locul. Unul dintre directorii, domnul Prosset cerea o serie de întrebări. Știam de locuri de muncă suficient de bine pentru a răspunde la fiecare întrebare sensibilă - un fel de îndoială că un inginer instruit ar putea să întreb. Așa cum a fost domnul Prosset nu a fost un inginer, iar unele dintre întrebările lui ma pus la o pierdere. Pentru a treia oară am fost obligat să spun, "Mi-e teamă că nu știu, domnule. Nu avem nici un calcule pe care". Când brusc Richards a vorbit. "Cred că, aproximativ nouă milioane de picioare cubice, domnule ", el a spus. "Doar sa întâmplat să fie de lucru asta aseară. Doar pentru interesul meu". "Oh,", a declarat Dl. Prosset, de cotitură în scaunul său și oferindu-i un aspect ascuțit. "E foarte interesant, domnule -er- Richards, nu-i așa? Ei bine, acum, poate ai putea să-mi spui despre". Richards ar putea. Richards știa totul. Tot drumul până domnul Prosset tras întrebări cu privire la el și a tras răspunsuri imediat. Când am ajuns la capul șinei, un motor a fost de așteptare pentru domnul Prosset. El a dat din cap distrat la mine, a dat mâna cu Richards. "Foarte interesant, într-adevăr,", a spus el. "La revedere, domnule Richards, și vă mulțumesc." "Nu, deloc, domnule", a spus Richards. "Mă bucur că dacă aș putea fi de serviciu la tine." De îndată ce mașina sa mutat de pe, am explodat. "Un pic de bluff sincer nu doare,! Dar unele dintre cifrele ..." "Îmi place să vă rog,", a spus Richards rânjind. "Dacă un om ca Prosset vrea să știe ceva, cine sunt eu să dețină pe el?" "Ce-o să se gândească atunci când se uită în sus cifrele sau cere cineva care știe?" "Ascultă, fiul meu", a spus Richards amabilitate. "El nu a fost cere orice informație a fost de gând să utilizeze. El nu vrea să știe aceste cifre. El nu-i va aminti. Nici nu-mi amintesc să le mine. Ceea ce se întâmplă să-și amintească este tine și pe mine." "Da", a spus Richards ferm. "El este de gând să ne amintim că Panamerica Steel are un luminos tânăr pe nume Richards, care l-ar putea spune totul, el a vrut, - doar un fel de cap poate folosi, nu ca celalalt tip care a avut nici un interes în lucrarea sa, puteam T răspunde la întrebarea simplă și care va face mici-time contractante toată viața. "Este adevărat. Sunt încă de lucru pentru companie, a face încă un pic de lucru pentru linia de construcție. Și Richards? Sa întâmplat să citesc intr-un ziar de acum câteva săptămâni că Richards a fost făcută o vice-rezident si director al Panamerica Steel cand grupul Prosset cumparat firma vechi.

Результаты (румынский) 3:

Povestea de succes de către J. G. Cozzens

am intalnit Richards zece ani sau mai întâi când am mers în jos în Cuba. Era un scurtcircuit, ascutita, agreabil prietene, apoi despre 22. El a prezentat la mine pe barca şi am fost surprins că a fost trimiterea de oţel Panamerica atât de a ne acelaşi
Richards a fost de la unele nu foarte bun de inginerie schooP Universitatea de stat. Fiind de aceeasi virsta de mine,Şi doar din colegiul tehnic i-am vazut pe dată că era destul de cunostintele sale saraci. De fapt nu am putut imagina cum reusise sa această lucrare.
Richards era în mod natural simpatic, şi eu îl plăcea mult. Firma a avut un contract pentru construirea unei linia ferată privată. Pentru Richards şi mine era de obicei o treaba simpla de inspecţii şi lucrări de hârtie de rutină. Cel putin a fost uşor pentru mine.Era mai greu pentru Richards, pentru că nu apar pentru a perfecţiona în utilizare a. Când a cerut să verificaţi cifrele lui am găsit calculele lui îngrozitor. Baiete, am fost la ultima obligat sa spun, ai sunt fara indoiala cele mai neroade alb în această provincie. Uite, prost, nu ai evertake media aritmetica? Cât de mult sunt de sapte ori treisprezece?" "munca", zise Richards- şi să mă laşi să aibă un raport de maine.
astfel încât atunci când am avut timp am verificat cifrele pentru el şi inspectorul numai prins prost greseala cam de două ori. In ianuarie mai multor directori din Statele Unite Compania de zahăr se noi pentru afaceri, dar mai ales de plăcere; o scuză bună pentru a obţinere o vacanta de sud. Richards si eu am fost sa insoteasca lor în jurul locul. Unul dintre directorii, DomnulCerea Prosset un număr de întrebări. Ştiam că treaba destul de bine pentru a răspunde la fiecare întrebare sensibila - un fel de cauză că un inginer instruit ar cere. Cum a fost Domnul Prosset nu a fost un inginer şi unele întrebări puse de mine in pierdere. Pentru a treia oară am fost obligaţi să spună, ma tem ca nu stiu, domnule.
Nu am orice calcule pe care".