Five years of crisis (resolution) –

Five years of crisis (resolution) – some lessons
Thorsten Beck, José-Luis Peydró 07 September 2015
Several Eurozone countries went through deep, persistent financial (and economic) crises, caused not only by bad crisis management policies, but mainly by a pre-crisis debt boom.
• Sovereign public over-indebtedness (Greece);
• Real estate private credit bubbles (Ireland and Spain); and
• Current-account imbalances (Portugal, and also in Spain and Ireland, where the credit and real estate price bubbles were in great part financed by foreign liquidity).
The lessons should be viewed as forward-looking contributions to the institutional and policy reform agenda in Europe, especially in the Eurozone. The Eurozone is not doomed, it just needs better economic and financial policies.
Looking beyond fiscal policies
The Fiscal Compact is a broader approach, but still seems too much focused on fiscal policy. History, and also the Global Crisis starting in 2007-08, suggest that the main determinant of systemic financial crises with strong and persistent negative aggregate effects is a pre-crisis build-up of private leverage
Often this private over-indebtedness ends up on governments’ balance sheets, so that the rise in public debt is more a consequence than a cause of a financial crisis.
Convergence in a currency union, therefore, cannot be purely on fiscal grounds; however, it cannot even be on current-account grounds alone, though credit booms were mainly financed with foreign debt, which implied strong internal Eurozone imbalances.
Devaluation of a currency allows a strong internal coordination mechanism to reduce overall local prices in a country with respect to foreign products and services, which was the typical way for periphery Eurozone countries to get out of economic recessions in the past.
Restructuring – done correctly
Ex post restructuring is thus necessary in some circumstances to reduce the huge ex post-crisis costs, and this is even more necessary in the Eurozone, given the lack of other adjustment risk-sharing mechanisms such as fiscal union and loss of monetary sovereignty. Going into the Crisis, Europe had few, if any, restructuring mechanisms in place. Europe has made progress in establishing resolution mechanisms for banks, including stronger capital requirements and bail-in rules, as well the beginning of a banking union to cut the links between weak banks and weak sovereigns.
Given that there is not going to be a fiscal union in the Eurozone soon, financial integration is one way of obtaining higher risk sharing within the Eurozone. Financial integration has been mainly through debt, and debt (as we have explained) which cannot be easily restructured. Thus:
• More debt restructuring in general and favouring more equity-based type of financial instruments (over debt) would allow for substantial higher risk sharing within the Eurozone, thus limiting partially the problems associated with a lack of fiscal union within a monetary union.

Rescue – do it once and right or lose traction/momentum
On the rescue programmes for very weak countries, substantial reductions in public debt should have been traded with true structural reforms that improve GDP and the competitive environment of the local economy. Greece could have done many, and not the mistakes on contractive fiscal policy given the strong fiscal multiplier in crisis times.
• It is important that such structural reforms are ‘owned’ by the local government, the political class, and the population of a country.
The human factor counts
The human factor count; trust is crucial. Trading a reduction of debt for future deep structural reforms, including institutional framework, requires trust, and trust has been lost on both sides.
The very different style of the new Greek finance minister (Yanis Varoufakis) might very well have contributed to the agreement in early July between Greece and its creditors, even though numbers and arguments had not really changed.
A central bank is a political player – no matter what the Treaty tells you
The ECB has been crucial in the Crisis. Draghi’s statement to do ‘whatever it takes’ (and the related OMT) was crucial in calming markets during the Eurozone public debt crisis of summer 2012 and avoiding self-fulfilling runs. In this context, the Eurozone also provided public liquidity to banks when European cross-border interbank markets failed
the ECB’s role is not substitutive of the periphery economies reforming their economies, notably Greece but also the others, and the creditor countries allowing some sovereign debt restructuring and more expansive fiscal policies.
Concluding remarks
The Eurozone is not doomed; it just needs better economic and financial policies. The experience with the mistakes in crisis resolution over the past five years can serve as critical input into the necessary institutional reform in the Eurozone.
------------------------

Результаты (румынский) 1:

Cinci ani de criza (rezoluţie) – unele lecţiiThorsten Beck, José-Luis Peydró 07 septembrie 2015Mai multe ţări din zona euro a trecut prin profunde, persistente financiare (şi economice) crizele, cauzate nu numai de politici de proastă gestionare a crizelor, ci în principal de un boom de dinaintea crizei datoriilor.• Suveran publice supra-îndatorare (Grecia);• Imobiliare privat de credit bule (Irlanda şi Spania); şi• Cont curent dezechilibre (Portugalia, şi, de asemenea, în Spania şi Irlanda, în cazul în care instituţiile de credit şi imobiliare Pret bule au fost în mare parte finanţat de lichiditate externă).Lecţiile trebuie privite ca anticipative contribuţii instituționale și agenda de reformă politică în Europa, în special în zona euro. Zona euro nu este sortit, este nevoie de doar mai bine politicile economice şi financiare.Privind dincolo de politicile fiscalePactul Fiscal este o abordare mai larg, dar încă mai pare prea mult concentrat asupra politicii fiscale. Istorie, şi, de asemenea, criza globală începe în 2007-08, sugerează că principalul factor determinant de crizele financiare sistemice cu puternice şi persistente efectelor negative cumulate este o acumulare de pre-criză de pârghie privatAdesea acest privat supra-îndatorare se încheie până pe bilanţurile guvernelor, astfel încât creşterea datoriei publice este mai mult o consecinţă decât o cauza de o criză financiară.Convergenţă într-o uniune monetară, prin urmare, nu poate fi pur şi simplu pe motive fiscale; cu toate acestea, nu poate chiar fi motive de cont curent singur, deşi braţe de credit au fost finanţate în principal cu datoria externă, care implica puternice dezechilibre interne din zona euro.Devalorizarea monedei permite un mecanism de coordonarea internă puternică pentru a reduce în ansamblu locale preţurile într-o ţară cu privire la produsele străine şi servicii, care a fost mod tipic pentru periferie ţările din zona euro să iasă din recesiuni economice în trecut.Restructurare – efectuată corectEx-post de restructurare astfel este necesar în anumite cazuri pentru a reduce imens ex post-criză costurile, şi acest lucru este chiar mai necesar în zona euro, având în vedere lipsa de alte mecanisme de ajustare riscul de partajare ca uniune fiscală şi pierderea de suveranitatea monetară. Intra în criză, Europa a avut puţine, dacă este cazul, mecanisme în loc de restructurare. Europa a făcut progrese în stabilirea rezoluţie mecanisme pentru bănci, inclusiv cerinţele de capital mai puternică şi cauţiune-în reguli, ca bine la începutul unei uniuni bancare să taie legăturile dintre băncile slab şi slab suverani. Dat fiind că acolo nu va fi în curând o uniune fiscală în zona euro, integrarea financiară este o modalitate de a obţine de risc mai mare de împărţire în cadrul zonei euro. Integrarea financiară a fost în principal prin titluri şi datorii (cum am explicat) care nu pot fi restructurate cu uşurinţă. Astfel:• Mai multe datorii de restructurare în general şi favorizând mai multe bazate pe echitate tip de instrumente financiare (peste datoriei) ar permite pentru substanţiale risc mai mare de împărţire în cadrul zonei euro, limitând astfel parţial problemele asociate cu o lipsă de uniune fiscală în cadrul unei uniuni monetare.De salvare-face o dată şi dreptul sau pierde tracţiune/impulsProgramele de salvare pentru ţările foarte slab, reduceri substanţiale ale datoriei publice ar trebui să au fost comercializate cu adevărat reforme structurale, care îmbunătăţesc PIB şi mediul competitiv al economiei locale. Grecia ar putea fi făcut mulţi şi nu greşeli nelegalităţii politica fiscală dat puternic multiplicatorul fiscale în timp de criză.• Este foarte important ca aceste reforme structurale sunt "proprietatea" guvernul local, clasa politică şi populaţia unei ţări.Factorul uman conteazăNumărul de factorul uman; încrederea este crucială. O reducere a datoriei de viitoarele reforme structurale adânci de comercializare, inclusiv cadru instituţional, necesită încredere şi încredere a fost pierdut pe ambele părţi. Stilul foarte diferite de ministrul de finanţe nou greacă (Yanis Varoufakis) foarte bine ar fi contribuit la Acordul de la începutul lunii iulie între Grecia şi creditorii săi, chiar dacă numerele şi argumente nu a avut într-adevăr schimbat. O bancă centrală este un jucător politic-indiferent de ceea ce vă spune TratatulBCE a fost crucială în criză. Draghi pe declaraţie a face 'tot ce este nevoie' (şi legate de OMT) a fost crucială pentru calmarea pieţele în timpul crizei datoriilor publice din zona euro de vara 2012 şi de a evita auto-îndeplinirea ruleaza. În acest context, zona euro oferit de asemenea publice de lichiditate a băncilor atunci când pieţele interbancare Europene transfrontaliere nu a reușitrolul BCE nu este substituţie a economiilor periferie reformarea economiilor lor, în special Grecia, dar, de asemenea, alţii, şi ţărilor creditoare care să permită unele restructurarea datoriei suverane şi politicile fiscale mai expansiv.Remarci finaleZona euro nu este condamnat; este nevoie de doar mai bine politicile economice şi financiare. Experienţa cu greşeli în soluţionarea crizei în ultimii cinci ani poate servi ca intrare critice în reformei instituţionale necesare în zona euro.------------------------