John Franklin, with whom I was at O

John Franklin, with whom I was at Oxford, invited me to stay with his people at Markhampton for the Markshire Hunt Ball'. He and his sister were arranging a small party for it, he said.

"I've never met your sister," I remarked. "What is she like?"

"She is a beauty," said John, seriously and simply.

I thought at the time that it was an odd, old-fashioned phrase, but it turned out to be strictly and literally true. Deborah Franklin was beautiful in the grand, classic manner. She didn't look in the least like a film star or a model. But looking at her you forgot everything. It was the sheer beauty of her face that took your breath away.

With looks like that, it would be asking too much to expect anything startling in the way of brains, and I found Deborah, a trifle dull. She was of course well aware of her extraordinary good looks, and was perfectly prepared to discuss them, just as a man seven feet high might talk about the advantages and inconveniences of being tall.

Most of our party were old friends of the Franklins, who took Deborah for granted as a local phenomenon, but among them was a newcomer — a young man with a beard named Aubrey Melcombe, who had latelytaken charge of the local museum. As soon as he set eyes on Deborah he said:

"We have never met before, but your face, of course, is perfectly familiar."

Deborah had evidently heard that one before.

"I never give sitting to photographers," she said, "but people will snap me in the street. It's such a nuisance."

"Photographs!" said Aubrey. "I mean your portrait — the one that was painted four hundred years ago. Has nobody ever told you that you are the living image of the Warbeck Titian?"

"I've never heard of the Warbeck Titian," said Deborah, "You shall judge for yourself," — said Aubrey. "I'll send you a ticket for the opening of the exhibition."

Then he went off to dance with Rosamund Clegg, his assistant at the museum, who was said to be his fiance'e.

I did not care much' for Aubrey, or for his young woman, but I had to admit that they knew, their job when I came to the opening of the exhibition a few months later. They had gathered in treasures of every sort from all over the county and arranged them admirably. The jewel of the show was, of course, the great Titian. It had a wall to itself at the end of the room and I was looking at it when Deborah came in.

The likeness was fantastic. Lord Warbeck had never had his paintings cleaned, so that Titian's flesh tints were golden and carmine, in vivid contrast to Deborah's pink and white. But the face behind the glass might have been hev mirror image. By a happy chance she had chosen to wear a very plain black dress, which matched up well to the portrait's dark clothes. She stood there still and silent, staring at her centuries-old likeness. I wondered what she felt.

A pressman's camera flashed and clicked. First one visitor and then another noticed the resemblance and presently the rest of the gallery was deserted. Everyone was crowding round the Titian to stare from the painted face to the real one and back again. The only clear space was round Deborah herself. People were moving to get a good view of her profile, without losing sight of the Titian, which fortunately was in profile also. It must have been horribly embarrassing for Deborah, but she never seemed to notice them. She went on peering into the picture, for a very long time. Then she turned round and walked quickly out of the building. As she passed me I saw that she was crying — a surprising display of emotion in one so calm.

About ten minutes later Aubrey discovered that a pair of Degas' statuettes was missing from a stand opposite the Titian. They were small objects and very valuable. The police were sent for and there was a considerable fuss, but nothing was found. I left as soon as I could and went to the Franklins. Deborah was in.

"Have you got the statuettes?" I asked.

She took them out of her handbag.

"How did you guess?"

"It seemed to me that your reception in front of the Titian was a performance," I explained. "It distracted attention from everything else in the room while the theft took place."

"Yes," said Deborah, "Aubrey arranged it very cleverly, didn't he? He thought of everything. He even helped me choose this dress to go with the one in the picture, you know."

"And the press photographer? Had he been laid on too?"

"Oh, yes. Aubrey arranged for someone to be there to photograph me. He thought it would help to collect a crowd."

Her coolness was astonishing. Even with the evidence of the statuettes in front of me I found it hard to believe that I was talking to a thief.

"It was a very clever scheme altogether," I said. "You and Aubrey must have put a lot of work into it. Ihad no idea that you were such friends."

There was a flush on her cheeks as she replied:

"Oh yes, I've been seeing a good deal of him lately.

Ever since the Hunt Ball, in fact."

After that there didn't seem to be much more to say.

"There's one thing I don't quite understand," I said finally. "People were surroundin'g you and staring at you up to the moment you left the gallery. How did Aubrey manage to pass the statuettes to you without anyone seeing?"

She rounded on me in a fury of surprise and indignation.

"Pass the statuettes to me?" she repeated. "Good God! Are you suggesting that I helped Aubrey to steal them?"

She looked like an angry goddess, and was about as charming.

"But — but — " I stammered. "But if you didn't who will?

"Rosamund, of course. Aubrey gave them to her while all was going on in front of the Titian. She simply put them in her bag and walked out. I'd only just gotthem back from her when you came in."

"Rosamund!" It was my turn to be surprised. "Then the whole thing was a put-up job between them?"

"Yes. They wanted to get married and hadn't any money, and she knew a dealer who would give a price for things like these with no questions asked and —and there you are."

"Then how did you come into it?" I asked.

"Aubrey said that if I posed in front of the Titian it would be wonderful publicity for the exhibition — and,of course, I fell for it." She laughed. "I've only just remembered. When Aubrey wanted to make fun of me he used to say I'd make a wonderful cover girl. That's just what I was — a cover girl for him and Rosamund."

She stood up and picked up the statuettes.

"These will have to go back to the gallery, I suppose," she said, "Can it be done without too much fuss? It's silly of me, I know, but I'd rather they didn't prosecute Aubrey."

I made sympathetic noises.

"It was Rosamund's idea in the first place," she went on. "I'm sure of that. Aubrey hasn't the wits to think of anything so clever."

"It was clever enough," I said. "But you saw through it at once. How was that?"

Deborah smiled.

"I'm not clever," she said. "But that old dark picture with the glass on it made a perfect mirror. Aubrey told me to stand in front of it, so I did. But I'm not interested in art, you know. I was looking at myself.And of course I couldn't help seeing what was happening just behind me...

Результаты (румынский) 1:

John Franklin, cu care am fost la Oxford, m-a invitat să staţi cu poporul său la Markhampton pentru Markshire Hunt mingea ". El şi sora lui au fost amenajarea un partid mic pentru acesta, a spus el."Niciodată nu am întâlnit sora ta", am remarcat. "Ceea ce este ea ca?""Ea este o frumuseţe," a spus John, serios şi pur şi simplu.M-am gândit în timp că a fost o expresie de ciudat, de modă veche, dar sa dovedit a fi strict şi literalmente adevărat. Deborah Franklin a fost frumos în mod grandios, clasic. Ea nu arata în cel mai puţin ca un star de film sau un model. Dar uita la ea ai uitat totul. A fost frumusetea pura din fata ei care a luat respiratia.Cu arata ca asta, că ar fi cer prea mult să se aştepte ceva senzaţional în modul creierul, şi am găsit Deborah, un fleac plictisitoare. Ea a fost, desigur, conştienţi de ei arata extraordinar de bine, si a fost perfect pregătit pentru a discuta despre ele, doar ca om șapte picioare înălţime ar putea vorbi despre avantajele şi inconvenientele de fiind înalt.Cele mai multe dintre partidul nostru au fost prieteni vechi de Franklins, care a luat Deborah de la sine ca un fenomen locale, dar printre ele a fost un nou-venit — un tanar cu o barbă numit Aubrey Melcombe, care a avut latelytaken taxa de muzeu local. De îndată ce a pus ochii pe Deborah a spus:"Ne-am întâlnit niciodată înainte, dar fata ta, desigur, este perfect familiar."Deborah a auzit evident că unul înainte."Niciodată nu dau şedinţa la fotografi," a spus ea, "dar oamenii mă va snap în stradă. Este astfel o bătaie de cap.""Fotografii!", a spus dumitru. "Adica dumneavoastră portret — una care a fost pictat de patru sute de ani în urmă. Nimeni nu vreodată va spus că eşti imaginea de viaţă de Titian Warbeck?""Am auzit niciodată de Titian Warbeck," a spus Deborah, "Vă va judeca pentru tine,", a spus dumitru. "Eu vă vom trimite un bilet pentru deschiderea expoziţiei."Apoi el a plecat să danseze cu Rosamund Clegg, asistentul său la Muzeul, care a fost declarat a fi lui fiance'e.Nu au grijă de mult ' pentru Aubrey sau pentru tineri sa femeie, dar a trebuit să recunosc că au ştiut, locul lor de muncă, atunci când am venit la deschiderea expoziţiei câteva luni mai târziu. Au avut s-au adunat în comori de orice fel din tot judeţul şi le-a aranjat admirabil. Bijuterie de spectacol a fost, desigur, Titian mare. Ea a avut un perete de la sine la sfârşitul de cameră şi m-am uitat la ea, atunci când Deborah a venit.Asemănarea a fost fantastic. Domnul Warbeck nu a avut picturile sale curăţate, astfel încât Titian pe trup tente au fost aur şi cool, în contrast vii Deborah roz şi alb. Dar fata in spatele sticlei ar fi fost imaginea în oglindă hev. O întâmplare fericită ea a ales să poarte o rochie neagra foarte simplu, care potrivire bine la portretul pe haine întunecate. Ea se afla acolo încă şi tăcut, uitîndu-se la asemănarea ei vechi de secole. M-am întrebat ce ea a simtit.O muzica pe aparat de fotografiat fulger şi făcut clic. Primul vizitator şi apoi un alt observat asemănarea şi în prezent restul de Galerie a fost parasita. Toată lumea a fost aglomerarea rotund Titian să se holbeze la faţa vopsită să cel real şi înapoi din nou. Spaţiu numai clar a fost rotund Deborah ea însăşi. Oamenii au fost în mişcare pentru a obţine o bună vedere profilul ei, fără a pierde din vedere Titian, care din fericire a fost în profil. Acesta trebuie să fi fost oribil jenant pentru Deborah, dar ea nu părea să observaţi-le. Ea a mers pe zidurile în imagine, pentru un timp foarte lung. Apoi ea sa transformat rotunde şi a rapid din clădire. Ca ea mi-a trecut am văzut că ea a fost plâns — un display surprinzător de emoţie într-o aşa de calmă.Aproximativ zece minute mai târziu Aubrey a descoperit că o pereche de Degas' statuete a fost lipsă de pe un stand vizavi de Titian. Acestea au fost obiecte mici şi foarte valoroase. Politia a fost trimis şi acolo a fost un tam-tam considerabile, dar nimic nu a fost găsit. Am plecat, de îndată ce am putut şi sa dus la Franklins. Deborah a fost în."Ai statuete?" Am întrebat.Ea le-a luat din geanta ei."Cum a făcut ghici?""Mi se părea că recepţia dumneavoastră în faţa Titian a fost o performanţă," i-am explicat. "A distras atenţia de la orice altceva în cameră în timp ce furtul a avut loc"."Da", a spus Deborah, "Aubrey amenajat este foarte inteligent, nu el? El a crezut de tot. El chiar ajutat alege aceasta rochie pentru a merge cu cel din imagine, ştii.""Şi fotograf de presa? A avut el a fost pus prea?""Oh, da. Aubrey aranjat pentru cineva pentru a fi acolo să-mi fotografia. El a crezut că ar ajuta pentru a colecta o mulţime."Răcoarea ei a fost uimitor. Chiar si cu dovezi de statuete in fata mea am găsit-o greu de crezut că am fost să vorbesc cu un hoţ."A fost un sistem foarte inteligent cu totul," am spus. "Tu şi Aubrey trebuie să au pus o mulţime de muncă în ea. Ihad nici o idee că aţi fost astfel de prieteni. "A fost o culoare pe obrajii ei, ca ea a răspuns:"Oh da, am fost văzut o afacere bună de la el în ultima vreme.Vreodată, deoarece Hunt mingea, de fapt."După ce că acolo nu par a fi mult mai multe de spus."Există un singur lucru eu nu prea inteleg," am spus în cele din urmă. "Oamenii au fost surroundin'g tine şi uită la tine pana la momentul ai plecat Galerie. Cum Aubrey a reuşit să treacă statuete la tine fără cineva vedea?"Ea rotunjite pe mine într-o furie de surpriza, indignarea."Treci statuete la mine?", repetă ea. "Bunul Dumnezeu! Vă sugerează că am ajutat Aubrey să le fure?"Ea arata ca o zeita supărat, şi a fost despre cum fermecător."Dar- dar -"Am bîlbîi." Dar daca nu ai cine va?"Adrian, desigur. Aubrey le-a dat ei în timp ce toate se întâmplă în faţa Titian. Ea pur şi simplu pune-le in geanta ei şi a plecat. Mi-ar doar doar gotthem înapoi de la ei atunci când a venit.""Cip_dragutzu!" A fost rândul meu să fie surprins. "Apoi totul a fost un loc de muncă put-up între ei?""Da. Au vrut să se căsătorească şi nu a avut nici un ban, şi ştia că un comerciant care ar da un pret pentru lucruri ca acestea cu întrebări nu a cerut şi — şi sunteţi. ""Atunci cum ai ajuns în ea?" Am întrebat."Aubrey a spus că dacă am prezentat în faţa Titian ar fi minunat de publicitate pentru expoziţie — şi, desigur, am căzut pentru el." Ea a râs. "Doar doar I-am amintit. Când Aubrey a vrut pentru a face distractiv de mine el folosit pentru a spun mi-ar face un minunat acoperi fata. Asta e doar ceea ce am fost — o acoperi fata pentru el şi Rosamund. "Ea sa ridicat şi a luat statuete."Acestea vor avea pentru a merge înapoi la Galerie, cred," a spus ea, "poate fi făcut fără prea mult tam-tam? Este o prostie de mine, ştiu, dar aş prefera ei nu urmări Aubrey."Am facut simpatic zgomote."A fost Cip_dragutzu pe ideea în primul rând," ea a mers pe. "Sunt sigur de asta. Aubrey a inteligenţa să se gândească la nimic atât de inteligent"."A fost destul de inteligent", am spus. "Dar aţi văzut prin ea la o dată. Cum a fost asta?"Deborah a zâmbit."Eu nu sunt inteligent," a spus ea. "Dar că imaginea vechi închis cu sticlă pe ea a făcut o oglindă perfectă. Aubrey a sta in fata, asa ca am facut mi-a spus. Dar nu mă interesează în artă, ştii. M-am uitat la mine. Şi desigur nu am putut ajuta văzând ce se întâmplă doar în spatele meu...

Результаты (румынский) 2:

John Franklin, cu care am fost la Oxford, ma invitat să rămână cu poporul său de la Markhampton pentru Markshire Hunt Ball ". El și sora lui au fost amenajarea unui partid mic pentru ea, a spus el. "N-am întâlnit pe sora ta", am remarcat. "Ce este ea?" "Ea este o frumusete", a declarat John, serios și simplu. M-am gândit în momentul în care a fost o expresie ciudat, de modă veche, dar sa dovedit a fi strict și literalmente adevărat. Deborah Franklin a fost frumos în modul mare, clasic. Ea nu arata deloc ca un star de cinema sau un model. Dar uita la ea ai uitat totul. Acesta a fost frumusețea mare de fata ei, care a avut respiratia. Cu un aspect de genul asta, ar fi cer prea mult să ne așteptăm nimic uimitoare în calea creierul, și am găsit Deborah, un fleac plictisitoare. Ea a fost, desigur, conștient de aspectul ei extraordinare bine, și a fost perfect pregătit să le discute, la fel ca un om de șapte picioare înălțime ar putea vorbi despre avantajele și inconvenientele de a fi înalt. Cele mai multe dintre partidului nostru au fost prieteni vechi ai Franklin, care a luat de la sine ca Deborah un fenomen local, dar printre ei a fost un nou venit - un tânăr cu o barbă pe nume Aubrey Melcombe, care a latelytaken responsabil de muzeul local. De îndată ce a pus ochii pe Deborah a spus: ". Noi nu am întâlnit înainte, dar fata ta, desigur, este perfect familiar". Deborah auzise evident că o înainte "N-am da de zi a fotografilor", a spus ea, "dar oamenii mă vor fixa pe stradă. E o pacoste." "Fotografii!" a spus Aubrey. "Vreau să spun portretul -.? Cel care a fost pictat în urmă cu patru sute de ani a nimeni nu ți-a spus vreodată că ești imaginea vie a Warbeck Titian" "N-am mai auzit de Warbeck Titian,", a declarat Deborah, "Tu va judeca pentru tine, "- a spus Aubrey. "O să-ți trimit un bilet pentru deschiderea expoziției." Apoi a plecat să danseze cu Rosamund Clegg, asistentul său la muzeu, care a fost declarat a fi fiance'e lui. Eu nu-i pasa de mult "pentru Aubrey , sau pentru femeia lui tânără, dar a trebuit să recunosc că ei știau, treaba atunci când am venit la deschiderea expoziției câteva luni mai târziu. Ei au adunat în comori de orice fel din întreaga județ și le aranjate admirabil. Bijuteria de spectacol a fost, desigur, marele Titian. Ea a avut un zid pentru a se, la sfârșitul cameră și m-am uitat la ea când Deborah a venit. Asemănare a fost fantastic. Lordul Warbeck avut niciodată picturile sale curățate, astfel încât nuanțe carne Tițian au fost de aur și carmin, în contrast viu la roz Deborah și alb. Dar fata din spatele sticlei ar fi putut fi HEV imagine în oglindă. Printr-o șansă fericită ea a ales sa poarte o rochie neagra foarte simplu, care potrivit pana bine la haine închise la culoare portretului. Stătea acolo încă și tăcut, cu ochii la ea asemănare vechi de secole. M-am întrebat ce a simțit. Camera O Pressman lui fulgeră și a făcut clic. Primul vizitator și apoi un alt observat asemănarea și în prezent restul galeriei a fost pustie. Toată lumea a fost aglomerarea în jurul Titian să privească de pe fața pictat la cel real și înapoi. Singurul spațiu clar rotund Deborah ea. Oamenii au fost în mișcare pentru a obține o bună vedere de profil ei, fără a pierde din vedere Titian, care a fost din fericire în profil au. Trebuie să fi fost oribil jenant pentru Deborah, dar ea nu părea să-i observe. Ea a mers pe peering în imagine, pentru un timp foarte lung. Apoi ea se întoarse și se îndreptă repede din clădire. Ca ea a trecut pe lângă mine, am văzut că ea a fost plâns -. Un ecran surprinzător de emoție într-o atat de calm aproximativ zece minute mai târziu, Aubrey a descoperit că o pereche de statuete Degas "lipsea din un stand vizavi de Titian. Ei au fost obiecte mici și foarte valoros. Poliția au fost trimise pentru și nu a fost un tam-tam considerabilă, dar nimic nu a fost găsit. Am plecat imediat ce am putut și a mers la Franklin. Deborah a fost în. "Ai primit statuetele?" L-am întrebat. A le-a luat din geanta ei. "Cum ai ghicit?" "Mi se părea că recepția in fata Titian a fost o performanță", i-am explicat. "Este distras atenția de la orice altceva în camera în timp ce furtul a avut loc." "Da", a spus Deborah, "Aubrey a aranjat foarte inteligent, nu-i așa? El gândit la toate. El ma ajutat chiar alege această rochie pentru a merge cu cel din imagine, să știi. "" Și fotograful de presă? Dacă ar fi fost pus prea? "" Oh, da. Aubrey aranjat cineva să fie acolo să mă fotografiez. El a crezut că ar ajuta pentru a colecta o mulțime . "racoare ei a fost uimitor. Chiar și cu dovada statuetelor în fața mea mi-a fost greu să cred că am fost să vorbesc cu un hoț. "A fost un sistem foarte inteligent cu totul", am spus. "Tu și Aubrey trebuie să pună o mulțime de muncă în ea Ihad nici o idee că ești astfel de prieteni.". Nu a fost o culoare pe obraji ca ea a răspuns: "O, da, am văzut o afacere bună de el în ultima vreme . Încă de la Balul Hunt, de fapt. "nu părea După că a fi mult mai mult de spus." Nu e un lucru pe care nu prea înțeleg, "i-am spus în cele din urmă. "Oamenii au fost tu surroundin'g și holbezi la tine până la momentul în care a părăsit galerie. Cum a reușit să treacă Aubrey statuetele pentru a vă fără ca cineva să vadă?" Ea rotunjite pe mine într-o furie de surpriză și indignare. "Treceți statuete cu mine? " repetă ea. "!? Dumnezeu de bun esti ceea ce sugerează că am ajutat să-i fure Aubrey" Arăta ca o zeiță furios, și a fost la fel de fermecător. "Dar - dar -" Eu bîlbîi. "Dar dacă nu cine o va face?" Rosamund, desigur. Aubrey le-a dat cu ea în timp ce toate se întâmplă în fața Titian. Ea pur și simplu le-a pus în geanta ei și a plecat. Aș abia gotthem înapoi de la ea când ai venit în. "" Rosamund! "A fost rândul meu să fi surprins." Apoi totul a fost o înscenare între ei? "" Da. Au vrut să se căsătorească și nu a avut nici bani, și știa un dealer, care ar da un preț pentru lucruri ca acestea fără întrebări și -Si nu sunteți. "" Atunci cum ai ajuns în ea? ", Am intrebat . ", Aubrey a spus că, dacă am pozat în fața Titian, ar fi minunat publicitate pentru expoziție -. și, desigur, am căzut pentru că" Ea a râs "Am abia amintit.. Când Aubrey a vrut să facă mișto de mine că obișnuia să spună, as face o fată minunată capac. Asta e doar ceea ce am fost -. "O fată acoperire pentru el și Rosamund. Sa ridicat și a luat statuetele" Acestea vor trebui să se întoarcă la galerie, presupun, "a spus ea," Pot să-l fi făcut fără prea mult tam-tam? E o prostie din partea mea, știu, dar mi-ar mai degrabă că nu urmărirea penală Aubrey. "Am făcut zgomote simpatici." A fost ideea lui Rosamund, în primul rând ", a continuat." Sunt sigur de asta. Aubrey nu are inteligența să se gândească la ceva atât de inteligent. "" A fost destul de inteligent ", am spus." Dar ai văzut prin ea dintr-o dată. Cum a fost? "Deborah zâmbit." Eu nu sunt inteligent ", a spus ea." Dar imagine întunecată vechi cu sticla pe ea a făcut o oglindă perfectă. Aubrey mi-a spus să stea în fața lui, așa că am făcut-o. Dar eu nu sunt interesat de arta, știi. M-am uitat la myself.And, desigur, nu am putut ajuta văzând ce se întâmplă doar în spatele meu ...