John Franklin, who was my contempor

John Franklin, who was my contemporary at Oxford, invited me to stay with his people at Markhampton for the Markshire Hunt Ball. He and his sister were getting up a small party for it, he said.
"I've never met your sister," I remarked. "What is she like?"
"She is a beauty," said John, seriously and simply. I thought at the time that it was an odd, old-fashioned phrase, but it turned out to be strictly and literally true. Deborah Franklin was beautiful in the grand, classic manner. She didn't look in the least like a film star or a model. She had never been a deb, which was just as well, for she would have made the other debs look more than ordinarily silly. I suppose her vital statistics were in order, but looking at her you forgot about them. It was the sheer beauty of her face that took your breath away.
With looks like that, it would be asking too much to expect anything startling in the way of brains, and I found Deborah, though amiable, a trifle dull. She was of course well aware of her extraordinary good looks, and was perfect¬ly prepared to discuss them, without conceit, just as a man seven feet high might talk about the advantages and incon-veniences of being tall.
Most of our party were old friends of the Franklins, who took Deborah for granted as a local phenomenon, but among them was a newcomer — a young man with a beard named Aubrey Melcombe, who had lately taken charge of the local museum. As soon as he set eyes on Deborah he said;
"We have never met before, but your face, of course, is perfectly familiar."
Deborah had evidently heard that one before. "I never give sittings to photographers," she said; "but people will snap me in the street. It's such a nuisance."
"Photographs!" said Aubrey. "I mean your portrait —
the one that was painted four hundred years ago. Has nobody
ever told you that you are the living image of the Warbeck
Titian?"
"I've never heard of the Warbeck Titian," said Deborah, which was rather letting the side down, for Warbeck Hall is near Markhampton and its pictures are famous, though of course only visitors go to see them.
"Truly," said Aubrey, 'T dwell among the Philistines. But you shall judge for yourself. Lord Warbeck is lending
the Titian to an exhibition in aid of the Cathedral Fund
which we are organizing in the spring. I'll send you a ticket
for the opening."
Then he went off to dance with Rosamund Clegg, his
assistant at the museum. She had a face which didn’t dis¬tract you for one moment from her vital statistics, and was
said to be his fiancée.
I did not care much for Aubrey, or for his young woman, but I had to admit that they knew their job when I came to the opening of the exhibition a few months later. They had gathered in treasures of every sort from all over the county and arranged them admirably. The jewel of the show was, of course, the great Titian. It had a wall to itself at the end of the room and I was looking at it when Deborah came in. The likeness was fantastic. Lord Warbeck had never had his paintings cleaned, so that Titian's flesh tints were gold¬en and carmine, in vivid contrast to Deborah's pink and white. But that apart, the face behind the glass might have been her mirror image. By a happy chance she had chosen to wear a very plain black dress which matched up well to the portrait's somber garb. She stood there still and silent, staring at her centuries-old likeness. I wondered what she
felt.
A pressman's camera flashed and clicked.

Результаты (румынский) 1:

John Franklin, care a fost meu contemporan la Oxford, ma invitat să staţi cu poporul său la Markhampton pentru Markshire Hunt mingea. El şi sora lui au fost obtinerea sus un partid mic pentru ea, a spus el. "Niciodată nu am întâlnit sora ta", am remarcat. "Ceea ce este ea ca?" "Ea este o frumuseţe," a spus John, serios şi pur şi simplu. M-am gândit în timp că a fost o expresie de ciudat, de modă veche, dar sa dovedit a fi strict şi literalmente adevărat. Deborah Franklin a fost frumos în mod grandios, clasic. Ea nu arata în cel mai puţin ca un star de film sau un model. Ea nu a fost niciodată o deb, care a fost la fel de bine, pentru ea ar fi facut alte deb arata mai mult decât de obicei o prostie. Cred că ei statistici vitale au fost în ordine, dar uita la ea ai uitat despre ele. A fost frumusetea pura din fata ei care a luat respiratia. Cu arata ca asta, că ar fi cer prea mult să se aştepte ceva senzaţional în modul creierul, şi am găsit Deborah, deşi amiabila, un fleac plictisitoare. Ea a fost desigur foarte conştient de ei arata extraordinar de bine, şi a fost perfect¬ly pregătit pentru a discuta despre ele, fără vanitate, aşa cum un om șapte picioare înălţime ar putea vorbi despre avantajele şi incon-veniences de a fi înalt. Cele mai multe dintre partidul nostru au fost prieteni vechi de Franklins, care a luat Deborah de la sine ca un fenomen locale, dar printre ele a fost un nou-venit — un tanar cu o barbă numit Aubrey Melcombe, care în ultima vreme se ocupa de muzeu local. De îndată ce a pus ochii pe Deborah a spus; "Ne-am întâlnit niciodată înainte, dar fata ta, desigur, este perfect familiar." Deborah a auzit evident că unul înainte. "Niciodată nu dau şedinţele la fotografi," a spus ea; "dar oamenii mă va snap în stradă. Este astfel o bătaie de cap." "Fotografii!", a spus dumitru. "Adica dumneavoastră portret — cel care a fost pictat de patru sute de ani în urmă. Nimeni nu a aţi spus vreodată că sunteţi imaginea de viaţă a Warbeck Titian?" "Am auzit niciodată de Titian Warbeck," a spus Deborah, care a fost mai degrabă închirierea partea jos, pentru Warbeck Hall este lângă Markhampton şi imaginile sale sunt renumite, deşi, desigur numai vizitatorii merg pentru a le vedea. "Cu adevărat," a spus Aubrey, 'T locui printre Filistenilor. Dar vă va judeca pentru tine. Domnul Warbeck este de creditare Titian la o expozitie in ajutorul Fondul Catedrala care ne sunt organizarea în primăvara. Voi trimite un bilet pentru deschiderea." Apoi el a plecat să danseze cu Rosamund Clegg, lui asistent la muzeu. Ea a avut o fata care nu dis¬tract pentru un moment la ei statistici vitale, şi a fost declarat a fi logodnica lui. Nu au grijă de mult pentru Aubrey sau pentru femeia lui tineri, dar a trebuit să recunosc că ştiau locul lor de muncă, atunci când am venit la deschiderea expoziţiei câteva luni mai târziu. Au avut s-au adunat în comori de orice fel din tot judeţul şi le-a aranjat admirabil. Bijuterie de spectacol a fost, desigur, Titian mare. Ea a avut un perete de la sine la sfârşitul de cameră şi m-am uitat la ea, atunci când Deborah a venit. Asemănarea a fost fantastic. Domnul Warbeck a avut niciodată picturile sale curăţate, astfel încât Titian pe trup tente au fost gold¬en şi cool, în contrast vii Deborah roz şi alb. Dar asta deoparte, fata din spatele sticlei ar fi fost o imagine în oglindă. O întâmplare fericită, ea a ales să poarte o rochie neagra foarte simplu care potrivire bine la portretul pe straiele sumbru. Ea se afla acolo încă şi tăcut, uitîndu-se la asemănarea ei vechi de secole. M-am întrebat ce ea m-am simtit. O muzica pe aparat de fotografiat fulger şi făcut clic.

Результаты (румынский) 2:

John Franklin, care a fost contemporan meu de la Oxford, ma invitat să rămână cu poporul său de la Markhampton pentru Markshire Hunt Ball. El și sora lui au fost obtinerea unui partid mic pentru ea, a spus el.
"N-am întâlnit pe sora ta", am remarcat. "Ce este ea?"
"Ea este o frumusete", a declarat John, serios și pur și simplu. M-am gândit în momentul în care a fost o expresie ciudat, de modă veche, dar sa dovedit a fi strict și literalmente adevărat. Deborah Franklin a fost frumos în modul mare, clasic. Ea nu arata deloc ca un star de cinema sau un model. Ea nu a fost niciodată un deb, care a fost la fel de bine, pentru că s-ar fi făcut alte Debs arata mai mult decat de obicei prostie. Cred că statisticile vitale au fost în ordine, dar uita la ea ai uitat de ele. Acesta a fost frumusețea mare de fata ei, care a avut respiratia.
Cu un aspect de genul asta, ar fi cer prea mult să ne așteptăm nimic uimitoare în calea creierul, și am găsit Deborah, deși amabil, un fleac plictisitoare. Ea a fost, desigur, conștient de aspectul ei extraordinare bine, și a fost perfect¬ly pregătit să le discute, fără îngâmfare, la fel ca un om de șapte picioare înălțime ar putea vorbi despre avantajele și INCON-veniences de a fi înalt.
Cele mai multe dintre partidului nostru au fost prieteni vechi ale Franklin, care a luat de la sine ca Deborah un fenomen local, dar printre ei a fost un nou venit - un tânăr cu o barbă pe nume Aubrey Melcombe, care a luat în ultima vreme se ocupă de muzeul local. De îndată ce a pus ochii pe Deborah, a spus el,
"Nu ne-am întâlnit înainte, dar fata ta, desigur, este perfect familiar."
Deborah auzise evident că unul înainte. "N-am da ședințelor fotografilor", a spus ea; "dar oamenii mă vor fixa pe stradă. E o pacoste."
"Fotografii!" a spus Aubrey. "Vreau să spun portretul
-. Cel care a fost pictat în urmă cu patru sute de ani a nimeni nu
ți-a spus vreodată că ești imaginea vie a
Warbeck? Titian"
"N-am mai auzit de Warbeck Titian,", a declarat Deborah, care a fost mai degrabă lasă partea de jos, pentru Warbeck Hall este aproape de Markhampton si poze sale sunt celebre, deși, desigur, doar vizitatori merge pentru a le vedea.
"Într-adevăr,", a spus Aubrey, "T locuiesc în mijlocul filistenilor. Dar tu va judeca pentru tine. Domnul Warbeck este de creditare
Titian la o expoziție în ajutor Fondului Catedrala
pe care le organizează în primăvară. O să-ți trimit un bilet
pentru deschiderea.
"Apoi a plecat să danseze cu Rosamund Clegg, sa
asistent la muzeu. Avea o față care nu te-ai dis¬tract pentru o clipă de la statisticile sale vitale, și a fost
a declarat a fi logodnica lui.
Eu nu-i pasa de mult pentru Aubrey, sau pentru femeia lui tânără, dar a trebuit să recunosc că au știut treaba lor, atunci când am venit la deschiderea expoziției câteva luni mai târziu. Ei s-au adunat în vistieriile de orice fel de peste tot în județ și le aranjate admirabil. Bijuteria a spectacolului a fost, desigur, marele Titian. Ea a avut un zid pentru a se, la sfârșitul cameră și m-am uitat la ea când Deborah a venit înăuntru. asemănare a fost fantastic. Lordul Warbeck avut niciodată picturile sale curățate, astfel încât nuanțe carne Tițian au fost gold¬en și carmin, în contrast viu la roz Deborah și alb. Dar în afară, fata din spatele sticlei ar fi putut fi imaginea ei în oglindă. Printr-o șansă fericită ea a ales sa poarte o rochie simplă neagră care foarte potrivit pana bine la haine sumbră portretul lui. Stătea acolo încă și tăcut, cu ochii la ea asemănare vechi de secole. M-am întrebat ce a
simțit.
Camera O Pressman lui fulgeră și a făcut clic.

Результаты (румынский) 3:

john franklin, care mi - a fost contemporan la oxford, m - a invitat să stau cu oamenii lui la markhampton pentru markshire vânătorii.el şi sora lui au devenit o mică petrecere, a spus el.: "n - am întâlnit niciodată pe sora ta," am spus. "ce este ea? "nu e o frumuseţe, "a spus john, serios şi pur şi simplu.m - am gândit că în momentul în care a fost un ciudat, de modă veche fraza,dar s - a dovedit a fi strict şi literalmente adevărat.deborah franklin era frumoasă în marele clasic de manieră.nu s - a uitat în cel puțin ca un star de film sau un model.nu a fost o deb, care a fost la fel de bine, pentru că ar fi făcut cealaltă debs uite mai mult decât de obicei, prostuţule.presupun că statisticile vitale erau în ordine, dar uită - te la ea ai uitat de ele.a fost frumuseţea pură fata care ţi - a luat rasuflarea."cu arată aşa, va cer prea mult să aştept nimic surprinzător în modul de creier, şi l - am găsit pe deborah, prietenos, puţin plictisitoare.a fost desigur conştient de înfăţişare, şi a fost perfect ¬ de pregătit să discuţi despre ele, fără vanitate,doar ca om de 7 metri, să vorbim despre avantajele și spre veniences de înalt.nu mai mult de petrecerea noastră erau prieteni vechi din franklin, cine l - a luat pe deborah pentru acordate ca un fenomen local, dar printre ei a fost un nou - venit un tânăr cu o barbă pe aubrey malcolm, care a avut în ultima vreme se ocupa de muzeul local.de îndată ce a pus ochii pe deborah a spus; ""nu ne - am mai întâlnit, dar fata ta este, desigur, foarte familiar." "deborah a fost, în mod evident, am mai auzit asta."niciodată nu m - am dat şedinţe de fotografi, "a spus," dar oamenii vor sări în stradă.e aşa o pacoste "." "fotografii"!mi - a spus că aubrey. "adica portretul tău - nu cel care a pictat acum patru sute de ani.nu are pe nimeni.ti - a spus că tu eşti imaginea vie a warbeck: titian? ": "n - am mai auzit de warbeck tiziano," a spus deborah, care a fost cam egoist, pentru warbeck hall e aproape markhampton şi poze sunt faimoşi, deşi doar vizitatori, du - te să - i vezi.: "într - adevăr," a zis aubrey, 't locui printre filisteni.dar vei judeca singur.doamne warbeck este de creditare:la o expoziţie în ajutorul lui titian la catedrala fond: care organizăm în primăvară.iti voi trimite un bilet: pentru deschidere. "" apoi s - a dus să danseze cu rosamund clegg, "asistent de la muzeu.ea a avut o fata care nu dis ¬ tractului crezi pentru o clipă de statistici vitale, şi nu mi - a spus să fiu logodnica lui é. "- nu - mi pasă mult de aubrey, sau pentru o femeie tânără,dar trebuie să recunosc că au ştiut că slujba lor când am venit la deschiderea expoziţiei, câteva luni mai târziu.s - au adunat în comori de orice fel de prin tot ţinutul, şi le - a aranjat admirabil.bijuteria a fost, bineînţeles, marele tiţian.avea un perete de la capătul camerei şi mă uitam la el când deborah a venit.asemănarea era fantastic.doamne warbeck nu avusese niciodată picturile lui curăţat, aşa că în carne tints erau aur ¬ en şi carmine, în timp real, spre deosebire de deborah e roz şi alb.dar lăsând asta la o parte, fata din spatele geamului s - ar putea să fi fost o imagine în oglindă.printr - o întâmplare fericită ar fi ales să porţi o rochie neagră, foarte simplu care se potrivesc bine la portret e sumbră veşminte.a stat acolo nemişcat şi tăcut,uitându - mă la secole de asemănare.m - am întrebat ce s - a simţit "."o cameră şi mi s - a arătat pressman.