THE LUNCHEON W.Somerset Maugham I c

THE LUNCHEON

W.Somerset Maugham

I caught sight of her at the play, and in answer to her beckoning I went over during the interval and sat down beside her. It was long since I had last seen her, and if someone had not mentioned her name I hardly think I would have recognised her. She addressed me brightly.
"Well, it's many years since we first met. How time does fly! We're none of us getting any younger. Do you remember the first time I saw you? You asked me to luncheon."
Did I remember?
It was twenty years ago and I was living in Paris. I had a tiny apartment in the Latin Quarter overlooking a cemetery, and I was earning barely enough money to keep body and soul together. She had read a book of mine and had written to me about it. I answered, thanking her, and presently I received from her another letter saying that she was passing through Paris and would like to have a chat with me; but her time was limited, and the only free moment she had was on the following Thursday; she was spending the morning at the Luxembourg and would I give her a little luncheon at Foyot's afterwards? Foyot's is a restaurant at which the French senators eat, and it was so far beyond my means that I had never even thought of going there. But I was flattered, and I was too young to have learned to say no to a woman. (Few men, I may add, learn this until they are too old to make it of any consequence to a woman what they say.) I had eight francs (gold francs) to last me the rest of the month, and a modest luncheon should not cost more than fifteen. If I cut out coffee for the next two weeks I could manage well enough.
I answered that I would meet my friend -- by correspondence -- at Foyot's on Thursday at half past twelve. She was not so young as I expected and in appearance imposing rather than attractive, she was, in fact, a woman of forty (a charming age, but not one that excites a sudden and devastating passion at first sight), and she gave me the impression of having more teeth, white and large and even, than were necessary for any practical purpose. She was talkative, but since she seemed inclined to talk about me I was prepared to be an attentive listener.
I was startled when the bill of fare was brought, for the prices were a great deal higher than I had anticipated. But she reassured me.
"I never eat anything for luncheon," She said.
"Oh, don't say that!" I answered generously.
"I never eat more than one thing. I think people eat far too much nowadays. A little fish, perhaps. I wonder if they have any salmon.
Well, it was early in the year for salmon and it was not on the bill of fare, but I asked the waiter if there was any. Yes, a beautiful salmon had just come in, it was the first they had had. I ordered it for my guest. The waiter asked her if she would have something while it was being cooked.
"No," she answered, "I never eat more than one thing. Unless you have a little caviare. I never mind caviare."
My heart sank a little. I knew I could not afford caviare, but I could not very well tell her that. I told the waiter by all means to bring caviare. For myself I chose the cheapest dish on the menu and that was a mutton chop.
" I think you are unwise to eat meat," she said. " I don't know how you can expect to work after eating heavy things like chops. I don't believe in overloading my stomach."
Then came the question of drink.
"I never drink anything for luncheon," she said.
"Neither do I," I answered promptly.
"Except whiter wine," she proceeded as though I had not spoken. "These French white wines are so light. They're wonderful for the digestion."
"What would you like?" I asked, hospitable still, but not exactly effusive.
She gave me a bright and amicable flash of her white teeth.
"My doctor won't let me drink anything but champagne."
I fancy I turned a trifle pale. I ordered half a bottle. I mentioned casually that my doctor had absolutely forbidden me to drink champagne.
"What are you going to drink, then?"
"Water."
She ate the caviare and she ate the salmon. She talked gaily of art and literature and music. But I wondered what the bill would come to. When my mutton chop arrived she took me quite seriously to task.
"I see that you're in the habit of eating a heavy luncheon. I'm sure it's a mistake. Why don't you follow my example and just eat one thing? I'm sure you'd feel ever so much better for it."
"I am only going to eat one thing." I said, as the waiter came again with the bill of fare.
She waved him aside with an airy gesture.
"No, no, I never eat anything for luncheon. Just a bite, I never want more than that, and I eat that more as an excuse for conversation than anything else. I couldn't possibly eat anything more unless they had some of those giant asparagus. I should be sorry to leave Paris without having some of them."
My heart sank. I had seen them in the shops, and I knew that they were horribly expensive. My mouth had often watered at the sight of them.
"Madame wants to know if you have any of those giant asparagus," I asked the waiter.
I tried with all my might too will him to say no. A happy smile spread over his broad, pries-like face, and he assured me that they had some so large, so splendid, so tender, that it was a marvel.
"I'm not in the least hungry," my guest sighed, "but if you insist I don't mind having some asparagus."
I ordered them.
"Aren't you going to have any?"
"No, I never eat asparagus."
"I know there are people who don't like them. The fact is, you ruin your taste by all the meat you eat."
We waited for the asparagus to be cooked. Panic seized me. It was not a question now how much money I should have left over for the rest of the month, but whether I had enough to pay the bill. It would be embarrassing to find myself ten francs short and be obliged to borrow from my guest. I could not bring myself to do that. I knew exactly how much I had, and if the bill came to more I made up my mind that I would put my hand in my pocket and with a dramatic cry start up and say it had been picked. Of course, it would be awkward if she had not money enough either to pay the bill. Then the only thing would be to leave my watch and say I would come back and pay later.
The asparagus appeared. They were enormous, juicy, and appetising. I watched the wicked woman thrust them down her throat in large mouthfuls, and in my polite way I spoke about the condition of the drama in the Balkans. At last the finished.
"Coffee?" I said.
"Yes, just an ice-cream and coffee," she answered.
I was past caring now, so I ordered coffee for myself and an ice-cream and coffee for her.
"You know, there's one thing I thoroughly believe in," she said, as she ate the ice-cream. "One should always get up from a meal feeling one could eat a little more."
"Are you still hungry?" I asked faintly.
"Oh, no, I'm not hungry; you see, I don't eat luncheon. I have a cup of coffee in the morning and then dinner, but I never eat more than one thing for luncheon. I was speaking for you."
"Oh, I see!"
Then a terrible thing happened. While we were waiting for the coffee the head waiter, with an ingratiating smile on his false face, came up to us bearing a large basket full of huge peaches. They had the blush of an innocent girl; they had the rich tone of an Italian landscape. But surely peaches were not in season then? Lord knew what they cost. I knew too -- a little later, for my guest, going on with her conversation, absentmindedly took one.
"You see, you've filled your stomach with a lot of meat" -- my one miserable little chop -- "and you can't eat any more. But I've just had a snack and I shall enjoy a peach."
The bill came, and when I paid it I found that I had only enough for a quite inadequate tip. Her eyes rested for an instant on the three francs I left for the waiter, and I knew that she thought me mean. But when I walked out of the restaurant I had the whole month before me and not a penny in my pocket.
"Follow my example," she said as we shook hands, "and never eat more than one thing for luncheon."
"I'll do better than that," I retorted. "I'll eat nothing for dinner tonight."
"Humorist!" she cried gaily, jumping into a cab. "You're quite a humorist!"
But I have had my revenge at last. I do not believe that I am a vindictive man, but when the immortal gods take a hand in matter it is pardonable to observe the result with complacency. Today she weighs twenty-one stone.

Результаты (румынский) 1:

PRÂNZ W.Somerset Maugham Am prins ochii ei la joc, şi ca răspuns la ei face semn au trecut în timpul intervalului şi se aşeză lângă ea. A durat mult deoarece am văzut ultima ei, şi dacă cineva nu a menţionat numele ei cu greu cred că ar fi recunoscut ei. Ea adresează-mi viu. "Ei bine, e multi ani deoarece am întâlnit prima dată. Cum zboară timpul! Suntem nici unul dintre noi obtinerea orice tineri. Îţi aminteşti prima dată te-am văzut? Mi-ai cerut la prânz." A făcut mi-aduc aminte? A fost douăzeci de ani în urmă şi am fost trăiesc în Paris. Am avut un apartament mic în cartierul Latin cu vedere spre un cimitir, şi am fost câştiga bani abia suficient pentru a menţine corpul şi sufletul împreună. Ea a citit o carte a mea şi a scris pentru a-mi despre asta. I-am răspuns, mulţumindu-i, şi în prezent am primit de la ei o altă scrisoare spunând că ea a fost trece prin Paris şi ar dori să aibă un chat cu mine; dar timpul ei a fost limitat, şi numai gratuit momentul în care ea a avut a fost următoare joi; ea a fost petrecut dimineaţa la Luxembourg şi ar da ei un mic dejunul la Foyot pe după aceea? Foyot pe este un restaurant la care senatorii francez mânca, şi a fost atât de departe dincolo de mijloc mea, care nici macar nu am gandit de a merge acolo. Dar am fost flatat, şi am fost prea tânăr pentru a învăţat să spun nu pentru o femeie. (Puţini oameni, am putea adăuga, Aflaţi acest lucru până când sunt prea vechi pentru a face orice serios la o femeie ceea ce spun ei.) Am avut opt franci (franci aur) la ultima-mi restul lunii, şi un prânz modeste nu ar costa mai mult de cincisprezece. Dacă am făcut cafea pentru următoarele două săptămâni, aş putea gestiona destul de bine. I-am răspuns că am ar satisface prietenul meu--de corespondenţă--la Foyot pe joi la jumătate trecut doisprezece. Ea nu a fost atât de tineri ca am aşteptat şi aspect impunător, mai degrabă decât atractiv, ea a fost, de fapt, o femeie de patruzeci de ani (o vârstă fermecător, dar nu unul care excita o pasiune bruscă şi devastator la prima vedere), şi ea mi-a dat impresia de a avea dinti mai multe, alb şi mari şi chiar, decât erau necesare pentru orice scop practic. Ea a fost vorbaret, dar deoarece ea părea înclinat pentru a vorbi despre mine am fost pregătit pentru a fi un ascultator atent. Am fost surprins când tariful de proiectul de lege a fost adus, pentru prețurile au fost mult mai mare decât am avut anticipat. Dar ea ma asigurat. "Eu nu mănâncă niciodată ceva pentru prânz," a spus ea. "Oh, nu spun că!" Am răspuns cu generozitate. "Niciodată nu mânca mai mult decât un singur lucru. Cred că oamenii mananca mult prea mult in zilele noastre. Un pic de peşte, probabil. Mă întreb dacă au nici somon. Ei bine, a fost la începutul anului pentru somon şi nu a fost pe bill de tarif, dar am întrebat chelnerul dacă a existat nici. Da, un somon frumoase au venit doar, a fost primul ei au avut. Am comandat-o pentru invitatul meu. Chelnerul întrebat-o dacă ea ar avea ceva în timp ce ea a fost fiind gătite. "Nu", a răspuns, "mănânc niciodată mai mult decât un singur lucru. Dacă nu aveţi un pic de icre. Eu niciodată nu minte icre." Inima mea sa scufundat un pic. Ştiam că nu am putut permite icre, dar nu am putut foarte bine spune ea că. I-am spus ospatarul prin toate mijloacele pentru a aduce icre. Pentru mine am ales vasul mai ieftin în meniul şi că a fost un cotlet de oaie. "Cred că eşti înţelept să mănânce carne," a spus ea. "Nu ştiu cum vă puteţi aştepta să lucreze după ce mănâncă lucruri grele ca cotlet. Eu nu cred în supraîncărcarea stomacul meu." Apoi a venit întrebarea de băutură. "Niciodată nu beau nimic pentru prânz," a spus ea. "Nici nu mă," am răspuns prompt. "Cu excepția vinului alb," ea a procedat ca si cum nu am avut vorbit. "Aceste vinuri albe franceză sunt atât de lumina. Acestea sunt minunat pentru digestie." "Ceea ce doriţi?" Am întrebat, ospitalier încă, dar nu exact exuberant. Ea mi-a dat un flash luminos şi pe cale amiabilă a albi dintii. "Medicul meu nu va lasa-ma sa bea ceva, dar şampanie." Am chef am transformat un fleac palid. Am comandat o jumătate de sticlă. Am menţionat ocazional că doctorul meu a avut interzis absolut mine să bea şampanie. "Ce ai de gând să bea, apoi?" "Apa." Ea a mâncat icre şi ea a mâncat somon. Ea a vorbit mihnea ghimbasan de artă şi literatură şi muzică. Dar m-am întrebat de ce proiectul de lege ar veni de la. Când meu cotlet de oaie a ajuns ea mi-a luat destul de serios sarcina. "Văd că sunteţi în obiceiul de a manca un prânz grele. Sunt sigur că este o greşeală. De ce nu vă urmaţi exemplul meu şi mananca doar un singur lucru? Sunt sigur că te-ar simţi vreodată atât de mult mai bine pentru el." "Am numai de gând să mănânce un lucru." Am spus, ca chelnerul a venit din nou cu tariful de bill. Ea ondulat-l deoparte cu un gest aerisit. "Nu, nu, nu mănânc nimic pentru prânz. Doar o muşcătură, nu vreau mai mult decât atât, şi mănânc care mai mult ca o scuză pentru conversaţie decât orice altceva. Am, eventual, nu a putut mânca nimic mai mult decât dacă au avut unele dintre cele gigant sparanghel. Eu ar trebui să fi rău să părăsească Paris fără unele dintre ele." Inima mea sa scufundat. Le văzusem în magazine, şi am ştiut că acestea au fost scumpe oribil. Gura mea a avut adesea udate la vederea ei. "Madame vrea să ştiu dacă aveţi oricare dintre aceste gigant sparanghel," i-am cerut chelnerul. Am incercat cu toate mea ar putea prea va el să spun no. A zâmbet fericit răspândit pe larg, pries-ca fata lui, şi el ma asigurat că ei au avut ceva atât de mare, deci splendide, deci oferta, că a fost o minune. "Nu sunt în puţin foame," oaspetele meu suspină, "dar dacă insistaţi eu nu minte având unele sparanghel." Le-am comandat. "Nu te duci să aibă nici?" "Nu, eu nu mănâncă niciodată sparanghel." "Ştiu că sunt oameni care nu le place. Faptul este, vă strice gustul tau de toate carne ai mânca.""Am așteptat pentru sparanghelul să fie fierte. Panica ma cuprins. Nu a fost o întrebare acum câți bani ar fi trebuit să plecat peste pentru restul lunii, dar dacă am avut suficient pentru a plăti factura. Ar fi jenant pentru a găsi mă zece franci scurt și să fie obligate să împrumute de la invitatul meu. Nu m-am putut aduce pentru a face asta. Știam exact cât de mult am avut, iar în cazul în care proiectul de lege venit la mai multe am făcut până mintea mea pe care aș pune mâna în buzunar și cu un strigăt dramatic pornire și spune că a fost ales. Desigur, ar fi ciudat dacă nu avea bani de ajuns, fie pentru a plăti factura. atunci singurul lucru ar fi să plece ceasul meu și spun că ar veni înapoi și să plătească mai târziu. Sparanghelul a apărut. Ei au fost enorme, suculente, și apetisant. M-am uitat pe femeia rea le-a înfipt pe gât în îmbucături mari, și în mea mod politicos Am vorbit despre starea de drama din Balcani. În cele din urmă terminat. "cafea?", am spus. "Da, doar o înghețată și cafea", a răspuns ea. Am fost grijuliu trecut acum, asa ca am comandat cafea pentru mine și o înghețată și cafea pentru ea. "Știi, e un lucru bine cred în", a spus ea, ca ea a mâncat înghețată. "Unul ar trebui să întotdeauna de la un sentiment masă s-ar putea mânca un pic mai mult." "Mai iti e foame?" L-am întrebat ușor. "Oh, nu, eu nu mi-e foame, te văd, eu nu mănânc prânz am o ceașcă de cafea în dimineața și apoi cina, dar niciodată n-am mânca mai mult de un singur lucru pentru prânz I.. vorbea pentru tine. "" Oh, văd! "Apoi, un lucru teribil sa întâmplat. În timp ce am fost de așteptare pentru cafea chelnerul cap, cu un zâmbet pe față lingușitor fals, a venit la noi poartă un coș mare plin de piersici uriașe. Ei au avut fardul de obraz de fată nevinovată; au avut tonul bogat de un peisaj italian. Dar cu siguranță piersici nu au fost în sezonul atunci? Domnul știa ce costa. Știam prea - un pic mai târziu, pentru invitatul meu, se întâmplă cu ea conversație, absent a luat una. "Vezi tu, te-ai umplut stomacul cu o mulțime de carne" - mi un cotlet mizerabil mic - "și nu se poate mai mânca. Dar am avut o gustare și voi bucura de un piersica. "Proiectul de lege a venit, iar când l-am platit am constatat că am avut destul de doar pentru un sfat destul de inadecvat. Ochii ei odihnit pentru o clipă pe cele trei franci am plecat chelnerul, și am știut că ea a crezut referi la mine. Dar când am ieșit din restaurant am avut toată luna înaintea mea, și nu un ban în buzunar. "Urmează exemplul meu", a spus ea ca am dat mâna, "și nu mănâncă niciodată mai mult de un singur lucru pentru prânz." "I "Voi face mai mult decât atât", am replicat. "Voi mânca nimic pentru cină." "Umorist!" strigă ea veselă, sărind într-un taxi. "Ești destul de umorist!" Dar am avut răzbunare meu de la ultimul. Nu cred că eu sunt un om răzbunător, dar atunci când zeii nemuritori să ia o mână în materie, este scuzabil pentru a observa rezultatul cu automultumire. Astăzi, ea cântărește douăzeci și o piatră.

Результаты (румынский) 2:

Masa de pranz W.Somerset Maugham I zărit-o la piesa, Si ca raspuns la o fata semn m-am dus version intervalul ȘI SE așeză langa ea. O Fost mult Timp am vazut-o ultima date, IAR DACA cineva Nu o menționat numele EI Nu cred am fi recunoscut ar. Ea sa adresat MĂ viu. "Ei bine, e de mulți ani de cand ne-am întâlnit prima de date. Cum zboara Timpul! Suntem Nici UNUL Dintre noi întineresc. ITI amintești Prima data cand te- am vazut? M-ai Rugat Să pranz. "am făcut amintiți? A Fost acum Douăzeci de ani ȘI AM Fost traiesc in Paris. Sunt Avut ONU mic Apartament in Cartierul Latin cu Vedere spre cimitir ONU, IAR eu sunt Fost Abia DACA castiga pentru bani pentru o logat Corpul si sufletul Împreună. Ea o Citit o carte de-a ȘI mea a scris cu despre mine asta. I-am raspuns, mulțumindu-i, SI în prezent sunt Primit de la ea o Altă Scrisoare spunând Ca ea o Fost trece Prin Paris ȘI AR dori Să AIBA O Discutie cu mine; Timpul Dar EI o Fost limitat, clipă singurul IAR liber un Avut o Fost pe urmatoarea zi de joi, ea a Fost petrecut dimineața la Luxemburg ȘI AS-i dea ONU pic de pranz la lui Foyot dupa aceea? Lui Foyot Este restaurant ONU la îngrijire senatorii francezi mânca, Si o Fost atat de mult Dincolo de mijloacele mele pe îngrijire sunt Avut Nici Macar Nu gandit fuziona Acolo. Dar am flatat Fost, Si am Fost prea tânăr pentru o fi invatat Sa spun Nu la o femeie. (Putini Oameni, sunt Adauga Reclamatia a, SA învețe ACEST LUCRU Pana Cand acestea Sunt prea vechi pentru o fata DIN ORICE consecinta o UNEI femei ce EI filate.) Am Avut opt franci (Franci aur) La Mine Dura lunii Restul, SI pranz ONU Nu modest ar trebui Să Coste mai mult de cincisprezece ani. DACA aș tăia cafea pentru Urmatoarele Două saptamani am putut gestiona destul de bine. I-am raspuns CA MI-AR întâlni pe Prietenul meu - Prin Corespondență -. La un Foyot, joi, la douăsprezece ȘI Jumatate Ea Nu o Fost atat de Tânără ca m-am asteptat si in aparenta impunerea, mai degrabă Decât atractiv, ea o Fost, de FAPT, o femeie de patruzeci de ani (Vârstă fermecator, Dar Nu grijă una excita o pasiune Brusca ȘI devastatoare la prima Vedere), IAR ea mi-a dat impresia de o AVEA mai dinti mai multe, Alb și mari ȘI chiar, Decât au Fost necesare pentru ORICE SCOP practic. Era vorbăreț, Dar din momentul ce Parea inclinat Să vorbească despre mine Sunt Fost pregătit pentru o fi ONU atent ascultator. Am Fost uimit cand Proiectul de lege a Fost ADUS Tarif, pentru Preturile erau mult mai mare Decât am anticipat. Dar EA mi-a asigurat. "N -AM mânca nimic pentru masa ", A SPUS ea." Oh, Nu Spune asta! "I-am raspuns cu generozitate." N-am mânca mai mult de lucru singur ONU. Ca cred Oamenii mananca prea mult version Zilele NOASTRE. Un Pește mic, Poate. Ma întreb DACA au somon ONU. Ei bine, o Fost la Inceputul Anului pentru somon ȘI NU o Fost Asupra PROIECTULUI de lege de Tarif, Dar l-am întrebat pe chelner DACA un existat Vreo. Da, somon ONU frumos tocmai venit, o Fost prima au Avut. Am comandat pentru invitatul meu. Chelnerul a întrebat DACA ea ar AVEA CEVA version Timp epoca ce gatita. "Nu", o raspuns: ". Eu Nu mananc mai mult de lucru singur ONU. DACA Nu ai ONU pic de icre. N-am minte icre" Inima mea sa scufundat pic ONU. Stiam Ca nu am putut permite icre, Dar nu am putut Foarte bine-i spun asta. I-am SPUS chelnerului Prin Toate mijloacele pentru a aduce icre. Pentru a mea am Ales CEA mai ieftina Vasul cu Privire la meniu ȘI CA o Fost ONU Cotlet de oaie. "Cred Ca esti intelept Să mănânce carne", a ea SPUS. "Nu stiu cum VĂ puteți aștepta Să lucreze dupa ce mananca lucruri grele cum ar fi Cotlet. eu nu cred version supraîncărcarea stomac. "Apoi a venit Întrebarea băutură." N-am nimic pentru pranz beau ", a SPUS ea." Nici eu ", am raspuns prompte." Cu excepția Vinului alb ", ea a procedat cca ȘI cum nu am vorbit. "Aceste Vinuri albe franceze Sunt atat de usor. Sunt minunat pentru digestie." "Ce doriti?", Am intrebat, ospitalier INCA, Dar Nu exact exuberant. Mi-a dat Flash ONU luminos si pe Cale amiabila o dinții albi. "Doctorul meu nu ma lasa Să bea nimic Dar Sampanie. "Prefer M-am intors Deschis fleac ONU. Am comandat o sticlă de Jumatate. Am menționat intamplator Ca doctorul meu un absolut mi interzis Să bea sampanie. "Ce ai de gând Să bea, apoi?" "Apa". Ea a mancat icre Si a mancat somon. Ea a vorbit vesel de Artă și Literatura si muzică. Dar m-am întrebat ce Proiectul de lege VA veni la. Cand Cotlet de oaie meu o sosit ea mi-a Luat destul de serios la treaba. "Vad Ca Esti version obiceiul de a manca pranz ONU greu. Sunt Sigur Ca Este o greseala. De ce Nu urmezi exemplul meu Si Sa mănânce Doar singur ONU LUCRU? Sunt Sigur Ca te-ai simțit vreodată atat de mult mai bine pentru el. "" Eu Doar de gând Să mănânce ONU LUCRU singur. "I-am SPUS, CA chelnerul o DIN Venit Nou cu factura de Tarif. Ea il flutura la o Parte cu ONU gest aerisit. "Nu, nu, eu nu mananc nimic pentru pranz. Doar o mușcătură, Nu vreau mai mult Decât atat, Si am mânca CA mai mult cca o scuza pentru conversație Decât ORICE altceva. Nu am putut Manca , eventual, ceva mai mult, cu excepția cazului în îngrijire un Avut unele Dintre Cele sparanghel Gigant. Ar trebui sa fiu Rău Să plece la Paris, fără număr de AVEA unele Dintre ELE. "Inima mea sa scufundat. I-am vazut revista version, Si am stiut Ca erau groaznic de scumpe. Gura mea a des udat la Vederea EI. "Doamna vrea Să stiu DACA Aveti oricare Dintre Cele sparanghel gigant" L-am întrebat pe chelner. Am încercat cu toata Puterea mea prea VA Să spună Nu. Un decalaj zâmbet fericit pe Față larg, pries-cum fi ar, Si el ma asigurat CA au Avut unele atat de mare, atat de splendid, astfel Ofertă, CA o Fost o minune. "Eu nu sunt in cel Flămând," oaspetele meu oftat ", Dar DACA insiști ​​nu ma deranjează cu CEVA sparanghel." Le-am comandat. "Nu ai de gând Să AIBA O Nici?" "Nu, n-am mânca sparanghel." "Stiu ca există Sală de îngrijire Oameni Nu le plac. De FAPT, tu strici gustul de toata carnea ce mananci. "Am așteptat pentru sparanghelul Sa fie fierte. Cuprins Panica MA. Nu o Fost o intrebare acum cati bani ar fi trebuit Să plecat peste pentru Restul lunii, Dar DACA sunt Avut Suficient pentru un Plati factura. Ar fi jenant pentru un Gasi MĂ zece franci Scurt Si Sa FIE obligatorii Să împrumute de la invitatul meu. Nu m-am putut aduce pentru o asta față. Stiam exact CAT de mult am Avut, IAR version Cazul in ingrijirea Proiectul de lege venit la mai multe am facut pana mintea mea pe îngrijirile Pune mana in buzunar si Cu strigăt ONU dramatice pornire si SPUNE CA o Fost Ales. Desigur, ar fi ciudat DACA Nu AVEA bani de ajuns, FIE pentru un Plati factura. atunci singurul LUCRU ar fi Să plece ceasul meu ȘI spun CA AR veni Înapoi Si Sa plătească mai tarziu. Sparanghelul un aparut. Ei au Fost Enorme, suculente, SI apetisant. M-am uitat pe femeia rea le-a înfipt pe gât version îmbucături mari, SI în mod politicos mea Am vorbit despre Starea de teatru din Balcani. Version Cele DIN Urma terminat. "Cafea?", Am SPUS. "Da, Doar o înghețată ȘI cafea", un EA raspuns. Am Fost grijuliu Trecut acum, asa CA sunt comandat cafea pentru a mea ȘI o înghețată ȘI cafea pentru ea. " Stii, e ONU bine LUCRU CRED IN ", un ea SPUS, CA EA o înghețată mancat." UNUL ar trebui Să intotdeauna de la ONU sentiment Masă s-ar Reclamatia a mânca ONU mult pic mai. "" Mai iti e foame? "L -AM întrebat usor. "Oh, nu, eu nu mi-e foame, te VAD, eu nu mananc pranz am o ceașcă de cafea dimineața version ȘI apoi cina, Dar niciodata n-am mânca mai mult de singur ONU LUCRU pentru pranz I .. vorbea pentru tine. "" Oh, Vad! "Apoi, ONU LUCRU teribil sa intamplat. principal În Timp ce am Fost de asteptare pentru cafea capac chelnerul, cu ONU zâmbet pe Față lingușitor fals, o venit la noi Poartă coș ONU Mare plin . de piersici uriașe Ei au Avut fardul de obraz de fată nevinovată;. Au Avut tonul bogat de ONU peisaj italian? Dar cu Siguranta piersici Nu au fost version Sezonul atunci. Domnul Costa Stia CE stiam prea - ONU Târziu pic mai, pentru invitatul meu , se întâmplă cu ea conversație, în absența unei una Luat. "Vezi tu, te-ai umplut cu o mulțime Stomacul de carne" - mi un mic Cotlet mizerabil - "Și Nu se Poate mai mânca. Dar am Avut o gustare ȘI Voi Bucura de Piersica ONU. "Proiectul de lege a venit, cand IAR l-am platit am constatat CA am Avut destul de Doar pentru ONU sfat destul de inadecvat. Ochii EI odihnit pentru o clipă pe Cele trei Franci am plecat chelnerul, Si am stiut Ca ea o crezut referi la a mea. restaurant Dar cand am iesit din Sunt Avut toata luna Inaintea mea, Si Nu ONU buzunar interdicția de la. "Urmează exemplul meu", o ea SPUS CA am dat mana, " ȘI Nu mananca niciodata mai mult de ONU pranz singur LUCRU pentru. "" I "Voi fata mai mult Decât atat", am replicat. "Voi mânca nimic pentru Cina." "Umorist!" taxi striga ea vesela, sărind intr-ONU. "Esti destul de umorist!" Dar am Avut răzbunare meu de la Ultimul. Nu cred CA eu sunt un om răzbunător, Dar atunci cand zeii nemuritori Să ia o mana version materie, Este scuzabil pentru un automultumire observa rezultatul cu. Astazi, ea cântărește Douăzeci și o piatră.

Результаты (румынский) 3:

prânzul



w. somerset maugham am văzut - o la joc, şi ca răspuns la ea ducându - m - am dus în intervalul şi s - a aşezat lângă ea.e mult timp de când am văzut - o, şi dacă cineva nu a menţionat numele ei nu cred că aş fi recunoscut - o.m - a abordat intens. "" ei bine, sunt mulţi ani de când ne - am întâlnit prima dată.cum zboară timpul!nici unul din noi nu intinereste.îţi aminteşti prima dată când te - am văzut?m - ai întrebat la prânz. "" mi - am amintit?nu a fost acum 20 de ani şi locuiam în paris.am avut un mic apartament în cartierul latin spre cimitir, şi câştigam bani suficienţi ca să - şi păstreze trupul şi sufletul împreună.a citit o carte de - a mea şi mi - a scris despre asta.i - am răspuns,îi mulţumeşte, şi acum am primit - o de la o altă scrisoare spunea că a fost în trecere prin paris şi ar vrea să vorbească cu mine, dar timpul a fost limitat, şi singurul moment liber a fost pe joia următoare; ea petrecea dimineata de la luxemburg şi să - i dau un mic dejun la foyot după aceea?foyot este un restaurant în care francezii senatori mănâncă, şi era aşa de departe de înseamnă că n - am crezut chiar de acolo.dar am fost flatată, şi eram prea tânără să fi învăţat să spun nu, unei femei.(oameni, pot să adaug, învaţă asta până când sunt prea bătrâni pentru a face nici o consecinţă a unei femei ce au de spus. am avut opt franci (franci de aur) pentru tot restul lunii,Şi un prânz modest, nu ar trebui să coste mai mult de 15 ani.dacă am făcut cafea pentru următoarele două săptămâni să mă descurc destul de bine. nu i - am răspuns că mă întâlnesc cu prietenul meu... prin corespondenţă... la foyot joi, la ora 12: 30.nu era aşa de tânăr cum m - am aşteptat şi aspect de instituire a mai atractiv, ea a fost, de fapt, o femeie de 40 de ani (un fermecător,dar nu una care excită - o dată şi devastator pasiune la prima vedere), iar ea mi - a dat impresia că are mai multi dinti, alb şi mari, şi chiar şi decât erau necesare pentru orice scop practic.era vorbăreţ, dar de când părea dispus să vorbească despre mine eram pregătit să fie atent ascultator. nu am fost surprins când meniul a fost adus,pentru prețurile au fost mult mai mari decât am anticipat.dar ea m - a liniştit. "" n - am mâncat nimic la prânz, "a spus." "oh, nu spune asta!"am răspuns generos. "" nu mănânc niciodată mai mult decât un lucru.cred că oamenii mănâncă prea mult în ziua de azi.un peşte mic, poate.mă întreb dacă au vreun somon. "ei bine, asta a fost la început de an pentru somon şi nu e pe meniu,dar i - am întrebat pe chelner, dacă există aşa ceva.da, o frumoasă somon tocmai a ajuns, a fost prima au avut.l - am comandat pentru invitatul meu.chelnerul a întrebat - o dacă nu ar fi ceva cât timp a fost gătită. "" nu, "ea a răspuns," nu mănânc niciodată mai mult decât un lucru.dacă nu ai un pic cu caviar.niciodată nu m - a deranjat cu caviar. "" inima mea s - a scufundat un pic.Ştiam că nu mi - am putut permite cu caviar,dar n - aş putea foarte bine să - i spui.i - am spus chelnerului prin toate mijloacele pentru a aduce cu caviar.eu am ales cel mai ieftin fel din meniu şi asta a fost o bărbosul. "" cred că nu e înţelept să mănânci carne, "a spus."nu ştiu cum te poţi aştepta să meargă după ce mănânc lucruri grele ca cotlete.nu cred în supraîncarcă stomacul meu. "" apoi a venit vorba de băut. ""n - am mai băut nimic la prânz," a spus. "" nici eu ", am răspuns prompt." "cu exceptia alb vin," a, cu toate că n - am vorbit.francezii ăştia vinuri albe sunt atât de uşoare.sunt minunate pentru digestie. ":" ce vrei? "am întrebat, ospitalieri, dar nu prea entuziasti. "mi - a dat o strălucitoare şi pe cale amiabilă flash de dinţi albi.""doctorul meu nu mă lasă să bea nimic în afară de şampanie." "cred că m - am întors puţin palidă.am comandat o jumătate de sticlă.am menţionat întâmplător că doctorul mi - a interzis să bei şampanie. "" ce vrei să bei, atunci? ": "apă." "a mâncat cu caviar şi a mâncat somon.- a vorbit frumos de arta si literatura si muzica.dar m - am întrebat ce bill să vină.când a sosit bărbosul mi - a luat foarte în serios la încercare. "" am văzut că ai un obicei de a mânca o masă grea.sunt sigur că e o greşeală.de ce nu mi - ai urmat exemplu şi să mâncăm ceva?sunt sigur că te - ai simţi vreodată atât de mult mai bine. ":" sunt doar să mănânc ceva. "am spus, chelnerul a venit din nou cu preturile. v - a salutat - l deoparte cu un... gest." "nu,nu, n - am mâncat nimic la prânz.doar o muşcătură, nu vreau mai mult, şi am mâncat mai mult ca o scuză pentru o conversaţie decât orice altceva.nu aş putea mânca nimic mai mult, decât dacă au ceva din acele gigantice de sparanghel.mi - ar părea rău să părăseşti parisul fără să aibă ceva de - al lor. "" inima mea s - a scufundat.am văzut în magazine, şi am ştiut că sunt îngrozitor de scump.gura mea a fost adesea adăpate la vederea ei. "" doamna vrea să ştie dacă aveţi oricare din aceste uriaşe de sparanghel, am întrebat - o pe chelner. "am încercat din toate puterile să - l să - ţi spun un zâmbet fericit s - a răspândit în fata lui, nu cu faţa, şi m - a asigurat că au ceva atât de mare, atât de frumos, atât de tandru, asta a fost o minune." "nu sunt câtuşi de puţin foame" oaspetele meu oftat,"dar dacă insişti nu m - ar deranja niste sparanghel". nu le - am comandat. "" nu ai de gând să faci ceva? ": "nu, n - am mâncat asparagus.": "Ştiu că există oameni care nu le plac.de fapt, strici gustul tău de la carne. "" am aşteptat pentru sparanghel să fie gătită.panica a cuprins.nu a fost o întrebare acum câţi bani ar trebui să rămână şi pentru restul lunii,