The nation was in shock. David Beck

The nation was in shock. David Beckham, Britain's most beautiful (and skilful) footballer emerged from his house on Monday morning to allow the world to photograph a wound above his left eye. Sir Alex Ferguson, manager of his then team Manchester United, had lost his temper after a defeat and kicked a football boot, which hit the Beckham eyebrow.
In sports, more than in most business, the management tactics are out in the open for all to see. Not many managers try to strangle their subordinates - as a Bobby Knight, a former basketball coach at Indiana University, once did. But the ability to inspire fear has always been an essential tool of management.
Lots of successful chief executives rule by terror. None, it must be said, reaches the standard set by John Patterson, who built NCR early in the 20th century. "When a man gets indispensable, let's fire him." he would apparently say. One NCR executive discovered he had been fired when he found his desk and chair in flames on the company lawn. Modern laws on constructive dismissal and employee harassement have put an end to such fun.
However, terror in the workplace is making a comeback these days. In an economic upswing, fear goes underground. Workers are scarce, and therefore powerful; bosses must handle the talent with care. When times turn tough, the balance of power swings. As Hank Paulson, chairman of Golden Sachs, put it, in a speech that upset his staff, "in almost every one of our businesses, there are 15-20%of the people that really add 80% of the value." In order words, 80-85% are largely redundant - and had better shape up fast.

Motivating talent.
Does fear really motivate? In soprts says Scott Snook, who teaches organizational behaviour at Harvard Business School, "fear can become a barrier to taking risks, yet can provide the essential emotional kick needed to meet a challenge." Coaches need to strike the right balance (and the right player?) in order to develop talent.
Yet used in the boardroom, fear can be disastrous. Mony Couchman, a head-hunter at Egon Zehnder in London, recalls the board of a large firm with a chief executive who so dominated his directors that they rarely questioned of challenged him. "Success in such a company depends on having a great leader and a steady market," he argues.
Jim Collins, author of a book that explains why some firms succeed in making the jump "from good to great" and others fail, found that the approach to fear was a key distinction among firms that he surveyed. He found that in the truly successful firms people were "productively neurotic." At Microsoft, for example, employees worry all year at the prospect of their annual meetings with Bill Gates, where even being shouted at would not hurt as much as seeming to be an idiot.
The driving fear of failure, points out Mr. Collins, is not unique to corporate life. "I'm self-employed, and I live with constant fear," he says. "But I'm self-afraid." That kind of fear is common among creative artists and also in professional services where the person is the product and lots of fragile egos have to be managed.

Результаты (румынский) 1:

Naţiunea a fost în stare de şoc. David Beckham, Marea Britanie cele mai frumoase (si abil) fotbalist a apărut din casa lui dimineaţa zilei de luni pentru a permite lumii pentru a fotografia o rană mai sus ochiul său stâng. Sir Alex Ferguson, managerul lui apoi echipei Manchester United, au pierdut cumpătul, după o înfrângere şi lovit un fotbal de boot, care a lovit Beckham spranceana. În sport, mai mult decât în cele mai multe afaceri, tactici de conducere sunt în aer liber pentru toate pentru a vedea. Nu mulţi manageri încearcă să sugrume subordonaţilor lor - ca un Bobby Knight, un antrenor de baschet fostul la Universitatea din Indiana, a făcut o dată. Dar capacitatea de a inspira teama a fost întotdeauna un instrument esenţial de management. O mulţime de directori executivi succes regula de teroare. Nici unul, trebuie spus, ajunge la setul standard de John Patterson, care au construit NCR devreme în secolul XX. "Atunci când un om devine indispensabil, să-l foc." se pare că ar spune. Un NCR executiv a descoperit el a fost concediat când a găsit său birou şi scaun în flăcări pe gazon companiei. Legi moderne pentru concediere constructivă şi angajat harassement au pus capăt la o astfel de distractie. Cu toate acestea, teroare la locul de muncă este de a face o revenire aceste zile. Într-o perioadă de relansare economică, frica merge subteran. Lucrătorii sunt rare şi, prin urmare, puternic; sefii trebuie să se ocupe de talentul cu grijă. Când ori rândul său dur, balanţa puterii leagăne. Ca Hank Paulson, preşedinte de Aur Sachs, pune-l, într-un discurs care supara personalul său, "în aproape fiecare dintre afacerile noastre, sunt 15-20 % dintre oamenii care într-adevăr adaugă 80 % din valoarea." În cuvintele de ordine, 80-85 % sunt în mare măsură redundante - şi a avut mai bine forma repede. Motivarea talentul. Dacă frica motivează într-adevăr? În literatura spune Scott Snook, care învaţă comportamentul organizaţional la Harvard Business School, "teama poate deveni o barieră pentru asumarea riscurilor, încă poate oferi lovitură emoţională esenţiale necesare pentru a îndeplini o provocare." Antrenori de nevoie de a găsi echilibrul corect (şi jucătorul dreapta?) pentru a dezvolta talentul. Încă folosit în sala de Consiliu, frica pot fi dezastruoase. Mony Couchman, un cap de vânător la Egon Zehnder din Londra, isi aminteste Consiliul de o mare firmă cu un director executiv care a dominat atât lui regizori care au rareori pus la îndoială de contestat-l. "Succesul intr-o astfel de companie depinde având un mare lider şi o piaţă stabilă", afirmă el. Jim Collins, autorul unei carti care explică de ce unele firme reuşi în a face salt "de la bun la mare" şi alţii nu reuşesc, constatat că abordarea să se teamă de o distincţie cheie printre firmele care a supravegheat. El a descoperit că firmele de succes cu adevărat oameni au fost "productiv nevrotic." La Microsoft, de exemplu, angajaţii vă faceţi griji tot anul la perspectiva lor întâlniri anuale cu Bill Gates, în cazul în care chiar şi fiind a strigat la ar strica ca părând a fi un idiot. Conducere teama de esec, subliniază Domnul Collins, nu este unic la viaţă corporative. "Eu sunt independente, si traiesc cu teama Constanta," spune el. "Dar mi-e teamă de sine." Acest tip de frica este comun printre artişti creative, precum şi în servicii profesionale în cazul în care persoana este produs şi o mulţime de ego-ul fragil trebuie să fie gestionate.

Результаты (румынский) 2:

Națiunea a fost în stare de șoc. David Beckham, cel mai frumos (și abil) , fotbalistul Marii Britanii a ieșit din casă dimineața zilei de luni , pentru a permite lumii să fotografieze o rană deasupra ochiului stâng. Sir Alex Ferguson, managerul său , atunci echipa Manchester United, a început cumpătul după o înfrângere și a lovit un portbagaj de fotbal, care a lovit spranceana Beckham.
In sport, mai mult decât în cele mai multe afaceri, tacticile de management sunt în aer liber pentru toți a vedea. Nu mulți manageri să încerce să stranguleze subordonații lor - ca Bobby Knight, un fost antrenor de baschet la Indiana University, o dată a făcut. Dar abilitatea de a inspira frica a fost intotdeauna un instrument esential al managementului. O
mulțime de directori executivi de succes domni prin teroare. Nici unul, trebuie spus, atinge standardul stabilit de John Patterson, care a construit NCR la începutul secolului al 20 - lea. "Când un om devine indispensabil, să - l foc." el ar spune aparent. Unul NCR executiv a descoperit că a fost concediat atunci când a găsit birou și scaunul său în flăcări pe gazon de companie. Legile moderne privind concedierea constructivă și un angajat harassement au pus capăt unei astfel de distracție. Cu
toate acestea, teroare la locul de muncă este de a face o revenire in aceste zile. Într - o perioadă de relansare economică, frica merge în subteran. Lucrătorii sunt limitate, și , prin urmare , puternic; șefii trebuie să se ocupe de talentul cu grijă. Când vremurile rândul său dur, balanța de leagăne de putere. Hank Paulson, presedintele Golden Sachs, a pus, într - un discurs pe care supărat personalul său, "în aproape fiecare dintre afacerile noastre, există 15-20% dintre persoanele care se adaugă într - adevăr 80% din valoarea." Cu alte cuvinte, 80-85% sunt în mare parte redundante - și mai bine a se contureze rapid.

Motivante talent.
Are frica motiva într - adevăr? În soprts spune Scott Snook, care predă comportament organizațional la Harvard Business School, "frica poate deveni o barieră pentru asumarea de riscuri, dar poate oferi lovitura emoțională esențiale necesare pentru a îndeplini o provocare." Antrenori trebuie să găsească echilibrul corect (și player -ul din dreapta?) , În scopul de a dezvolta talentul.
Utilizat Cu toate acestea , în sala de consiliu, frica poate fi dezastruoase. Mony Couchman, un cap de vânător la Egon Zehnder din Londra, amintește consiliul unei firme mari , cu un director executiv , care a dominat atât de directorii săi că rareori interogat de l -au provocat. "Succesul într -o astfel de companie depinde de a avea un mare lider și o piață de echilibru" , argumentează el.
Jim Collins, autorul unei cărți care explică de ce unele firme reușesc în a face saltul " de la bine la mare" , iar alții nu reușesc, a constatat că abordarea fricii a fost o distincție cheie între firme care el chestionate. El a descoperit că , în firmele cu adevărat oamenii de succes au fost "productiv nevrotic." La Microsoft, de exemplu, angajații vă faceți griji pe tot parcursul anului , la perspectiva reuniunilor anuale ale acestora cu Bill Gates, în cazul în care chiar și a fi țipat la n - ar strica la fel de mult ca și părând a fi un idiot.
Teama de conducere de eșec, subliniază dl Collins, nu este unic pentru viața corporativă. "Sunt liber profesionist, iar eu trăiesc cu frică constantă" , spune el. "Dar eu sunt auto - tem." Acest tip de frică este comună în rândul artiștilor creativi și , de asemenea , în servicii profesionale în cazul în care persoana este produsul și o mulțime de ego - urile fragile trebuie să fie gestionate.

Результаты (румынский) 3:

naţiunea e în stare de şoc.david beckham, cea mai frumoasă (şi abilă) fotbalist a ieşit din casa lui luni dimineaţă pentru a permite lumea să fotografiez o rană deasupra ochiului stâng.domnule alex ferguson, managerul lui apoi echipa manchester united, a pierdut cumpătul după o înfrângere şi a lovit o minge de fotbal boot, care a lovit beckham sprânceană.în sport, mai mult decât în cele mai multe afaceri, gestionarea tactici sunt deschis pentru toţi.nu mulţi manageri încearcă să - l sugrume subordonaţii lor - ca bobby knight, fostul antrenor de baschet la universitatea din indiana, odată.dar abilitatea de a inspira teamă a fost întotdeauna un instrument esenţial de management.o mulţime de succes preşedinţi conduc prin teroare.nu, trebuie să - ţi spun, ajunge la standardul stabilit de către john patterson, care a construit ncr la începutul secolului 20. "când un om este indispensabilă, hai să - l concediez. "a se spune.o ncr executiv a descoperit că a fost concediat când l - a găsit pe biroul şi scaunul în flăcări pe compania peluza.legile moderne la concediere implicită și angajat harassement au pus capăt atât de distractiv.cu toate acestea, teroare la locul de muncă, se întoarce zilele astea.într - o revenire economică, frica dispare.lucrătorii sunt limitate şi, prin urmare, puternic, trebuie să mă ocup de talent cu şefii.când transformi dur, balanţa puterii se leagănă.ca hank paulson, preşedintele golden sachs, pune - l într - un discurs pe care - i supăr personal ", în aproape fiecare dintre întreprinderile noastre, sunt 15 - 20% dintre cei care într - adevăr add 80% din valoarea". cu alte cuvinte, 80 - 85% sunt în mare măsură inutilă - şi revino repede.motivarea talent.nu frica motiva?în soprts spune scott snook, care predă comportamentul organizate la Şcoala de afaceri harvard ", frica poate deveni o barieră de asumarea de riscuri, încă pot oferi esențiale necesare pentru a îndeplini o lovitură emoţională provocare." antrenorii trebuie să găsească echilibrul corect (şi jucătorul potrivit?)în scopul de a dezvolta talentul.încă utilizate în sala de şedinţe, frica poate fi dezastruos.banii lui couchman, un vânător de capete la egon zehnder în londra, reamintește consiliului de o firmă mare cu un director care a dominat şi administraţie că rareori au interogat de l - a provocat. "succes într - o astfel de societate depinde de un mare lider şi o piaţă stabilă, "se ceartă.jim collins, autorul unei cărţi care explică de ce unele firme reușește să sară din "bun" şi alţii au eşuat, am găsit că abordarea frica era o cheie de distincție între firme care a trecut.a găsit asta în foarte de succes firme au fost "într - un mod productiv nevrotic". de la microsoft, de exemplu, angajaţi griji tot anul la perspectiva de reuniuni anuale cu bill gates, unde chiar şi supărările nu ar putea răni atât de mult ca să pară a fi un idiot.cu frica de esec, subliniază dl collins, nu este unic de viaţă. "sunt profesionişti şi trăiesc cu frica, "spune el."dar sunt auto - mi - e teamă ". genul ăsta de frică comună printre artiştii şi, de asemenea, în serviciile profesionale în cazul în care persoana este produsul şi o mulţime de ego fragil trebuie să fie gestionate.