SUCCESS STORYJames Gould CozzensI m

SUCCESS STORY
James Gould Cozzens
I met Richards ten years or more ago when I first went down to Cuba. He was a short, sharp-faced, agreeable chap, then about twenty-two. He introduced himself to me on the boat and I was surprised to find that Panamerica Steel and Structure * was sending us both to the same job.
Richards was from some not very good state university engineering school.2 Being the same age myself, and just out of tech, 3 I was prepared to patronize him if I needed to; but I soon saw I didn't need to. There was really not the faintest possibility of anyone supposing that Richards was as smart as I was. In fact, I couldn't then imagine how he had managed to get his job. I have an idea now. It came to me when I hap¬pened to read a few weeks ago that Richards had been made a vice-president and director of Panamerica Steel when the Prossert interests 4 bought the old firm.
Richards was naturally likable5 and I liked him a lot, once I was sure that he wasn't going to outshine me. The firm had a contract for the construction of a private railroad, about sev¬enteen miles of it, to give United Sugar e a sea terminal at a small deep-water Caribbean port. For Richards and me it was mostly an easy job of inspections and routine paper work. 7 At least it was easy for me. It was harder for Richards, because he didn't appear ever to have mastered the use of a slide rule. When he asked me to check his figures I found it was no mere formality. "Boy," I was at last obliged to say, "you are undoub¬tedly the dumbest white man in this province. If you don't buck up,8 Farrell will see you never get another job down here."
Richards grinned and said, "I never want another one. Not a job like this, anyway. I'm the executive type." 9
"Oh, you are!"
"Sure, I am. And what do I care what Farrell thinks? What can he do for me?"
"Plenty. If he thinks you're any good, he can see you get something 10 that pays money."
"He doesn't know anything that pays money, my son."
"He knows things that would pay enough for me," I an¬swered, annoyed.
"Oh," said Richards, "if that's all you want, when Farrell's working for me I'll make him give you a job. A good one."
"Go to the devil!" I said. I was still checking his trial figures. "Look, stupid," I said, "didn't you ever take arith¬metic? How much are seven times thirteen?"
"Work that out," u Richards said, "and let me have a re¬port tomorrow."
When I had time, I continued to check his figures for him, and Farrell only caught him in a bad mistake about twice; but Farrell was the best man Panamerica Steel had. He'd been managing construction jobs both in Cuba and Mexico for twen¬ty years. After the first month or so he simply let Richards alone and devoted himself to giving me the whole benefit of his usually sharp and scornful criticism. He was at me every minute he could spare, telling me to forget this or that and use my head, showing me little tricks of figuring and method. He said it would be a good plan to take some Spanish lessons from a clerk he named in the sugar company's office.
"Spanish?" said Richards, when I told him he'd better join the class. "Not for me! Say, it took me twenty-two years to learn English. People who want to talk to me have to know it, or they'd better bring an interpreter with them."
"All right," I said. "I don't mind telling you 12 the idea is Farrell's. He spoke to me about it."
"Well, he didn't speak to me," said Richards. "I guess he thinks I'm perfect the way I am. And now, if you'll excuse me, I have a date with a beer bottle."
I could easily see that he was coming to no good end.
In January several directors of. the United Sugar Company came down on their annual jaunt — nominally business, but mostly pleasure;, a good excuse to get south on a vacation. They came on a yacht.
The yacht belonged to Mr. Joseph Prossert, who was, I think, chairman of United Sugar's board then. It was the first time I'd ever seen at close quarters 13 one of these really rich and powerful financial figures whose name everyone knows. He was an inconspicuous, rather stout man, with little hair on his head and a fussy, ponderous way of speaking. He was dressed in some dark thin cloth that looked like alpaca. 14 His interest in sugar was purely financial — he didn't know any¬thing about it from the practical standpoint. I really saw him at close quarters, too, for he was delayed on his boat when the directors went on a tour of inspection and Farrell left Richards and me and two or three armed guards to come up that afternoon.
Mr. Prossert was very affable. He asked me a number of questions. I knew the job well enough and could have answered almost any intelligent question 15 — I mean, the sort that a trained engineer would be likely to ask. As it was, 16 I suppose I'd said for perhaps the third time, "I'm afraid I wouldn't know, sir. We haven't any calculations on that," getting a glance of mildly surprised disbelief, when Richards suddenly spoke up. 17 "I think, about nine million cubic feet, sir," he said. He looked boyishly embarrassed. "I just happened to be working it out last night. Just for my own interest, that is. Not officially." He blushed.
"Oh," said Mr. Prossert, turning in his seat and giving him a sharp look. "That's very interesting, Mr.—er—Rich¬ards, isn't it? Well, now, maybe you could tell me about—"
Richards could. He knew everything. He knew to the last car the capacity of every switch and yard; 18 he knew the load limits of every bridge and culvert; he knew the average rain¬fall for the last twenty years; he knew the population of the various straggling villages 19 we passed through; he knew the heights of the distant blue peaks to the west. He had made himself familiar with local labor costs and wage scales. He had the statistics on accidents and unavoidable delays. All the way up Mr. Prossert fired questions at him and he fired answers right back.
When we reached the rail head, a motor was waiting to take Mr. Prossert on. Getting out of the gas car, he nodded absent-mindedly to me, shook hands with Richards. "Very interesting indeed," he said. "Very interesting indeed, Mr. Richards. Good-by and thank you."
"Not at all, sir," Richards said. "Glad if I could be of service to you."
As soon as the motor moved off, I exploded. "Of all the asinine tricks! 20 A little honest bluff doesn't hurt; but some of your figures—"
"I aim to pleasep" Richards said, grinning. "If a man like Prossert wants to know something, who am I to hold out on him?" 21
"I suppose you think you're smart," I told him. "What's he going to think when he looks up the figures or asks some¬body who does know?"
"Listen, my son," said Richards kindly. "He wasn't asking for any information he was going to use. He doesn't want to know those figures. If he ever does, he has plenty of people
to get him the right ones. He won't remember these. I don't even remember them myself. What he is going to remember is you and me."
"Oh, yes?"
"Oh, yes," said Richards firmly. "He's going to remember that Panamerica Steel and Structure has a bright young man named Richards who could tell him everything he wanted to know when he wanted to know it—just the sort of chap he can use; not like that other fellow who took no interest in his job, couldn't answer the simplest question, and who's going to be doing small-time contracting all his life."
"Oh, yes?" I said. But it is true that I am still working for the Company still doing a little work in the construction line.

Результаты (румынский) 2:

POVESTE DE SUCCES
James Gould Cozzens
am întâlnit Richards zece ani sau mai mult în urmă, când m-am dus prima până la Cuba. El a fost un scurt ascuțit cu fața cap,, agreabil, apoi despre douăzeci și doi. El sa prezentat la mine pe barca si am fost surprins să constate că Panamerica oțel și structura * a fost amândoi trimite la același loc de muncă.
Richards a fost de la o stare nu foarte buna universitate de inginerie school.2 Fiind de aceeași vârstă mine, și doar din Tech, 3 am fost pregătit să-l patrona dacă am nevoie pentru a; dar în curând am văzut că nu am nevoie. Nu a fost într-adevăr cea mai mică posibilitatea de a cineva presupunând că Richards a fost la fel de deșteaptă ca și mine. De fapt, eu nu atunci puteam imagina cum a reușit să se slujba. Am o idee acum. A venit la mine când am hap¬pened să citesc câteva săptămâni în urmă că Richards a fost făcută un vicepreședinte și director al Panamerica Steel când Prossert interesele 4 cumpărat firma veche.
Richards a fost natural likable5 și i-am plăcut foarte mult, o dată am fost sigur că el nu a fost de gând să mă pune în umbră. Firma a avut un contract pentru construirea unei căi ferate privat, aproximativ sev¬enteen mile de ea, pentru a da Unite Sugar terminale ea mare la un mic port de Caraibe adâncime de apă. Pentru Richards si mine a fost cea mai mare parte o treabă ușoară a verificărilor și a lucrărilor de rutină hârtie. 7 Cel puțin asta a fost usor pentru mine. A fost mai greu pentru Richards, pentru că el nu părea niciodată să au însușit utilizarea unei reguli diapozitiv. Când mi-a cerut să verifice cifrele sale am găsit-o a fost nici o simplă formalitate. "Boy" am fost la ultima obligat să spun, "ești cel mai prost undoub¬tedly omul alb în această provincie. Dacă nu dolar în sus, 8 Farrell va vedea niciodată nu obține un alt loc de muncă aici."
Richards zâmbi și a spus, "Nu vreau altul. Nu este un loc de muncă ca asta, oricum. Eu sunt tipul de executiv." 9
"Oh, esti!"
"Sigur, eu sunt. Și ce-mi pasă ce crede Farrell? Ce poate face el pentru mine?"
"O multime. Dacă el crede că ești orice bun, el poate vedea tu ceva 10 care plătește bani.
"" El nu știe nimic care plateste bani, fiul meu. "" El știe lucruri pe care ar plăti suficient pentru mine ", am an¬swered, enervat." Oh ", a spus Richards," dacă asta e tot vrei, atunci când se lucrează Farrell pentru mine voi face îi dai o slujbă. unul bun. "" Du-te la dracu! " Am spus. Am fost încă de verificare cifrele sale de judecată. "Uite, prost", am spus, "nu luați niciodată arith¬metic? Cât de mult sunt de șapte ori treisprezece?" "Munca asta," U Richards a spus, "și lasă-mă să aibă o re¬port mâine." Când am avut timp, am continuat pentru a verifica cifrele pentru el, și Farrell prins doar o greșeală de două ori rău despre; dar Farrell a fost cel mai bun om Panamerica Steel avea. Fusese gestionarea de locuri de muncă de construcție, atât în Cuba și Mexic, pentru twen¬ty ani. După prima lună sau cam asa ceva, pur și simplu să Richards a singur și sa dedicat să-mi dea tot beneficiul criticile sale, de obicei, clare și disprețuitoare. El a fost la mine în fiecare minut el ar putea schimb, mi-a spus să uite acest lucru sau că și de a folosi capul meu, arătându-mi mici trucuri de imaginind și metodă. El a spus că ar fi un plan bun de a lua niște lecții de la un funcționar din Spania a numit în biroul companiei de zahăr de. "Spaniolă?" a spus Richards, când i-am spus că o să se alăture mai bine clasa. "Nu pentru mine! Spune, mi-a luat-douăzeci și doi de ani pentru a învăța limba engleză. Persoanele care doresc sa vorbeasca cu mine trebuie să-l știe, sau le-ar aduce mai bine un interpret cu ei." "Bine", am spus. "Nu mă deranjează vă spun 12 ideea este de Farrell. El mi-a vorbit despre asta." "Ei bine, el nu a vorbit cu mine", a spus Richards. "Cred că crede că sunt perfectă așa cum sunt. Și acum, dacă mă scuzi, am o întâlnire cu o sticla de bere." Aș putea vedea cu ușurință că se apropia de nici un scop bun. În ianuarie mai multe directori ai. Unite Sugar Company a venit pe excursie lor anual - nominal de afaceri, dar mai ales plăcere ;, o scuza buna pentru a obține sud, într-o vacanță. Ei au venit pe un iaht. Iahtul a fost dominată de domnul Joseph Prossert, care a fost, cred, președintele consiliului de administrație United Sugar lui atunci. A fost prima dată când l-am văzut vreodată la sferturi aproape 13 una dintre aceste cifre financiare foarte bogați și puternici al căror nume toată lumea știe. El a fost un om discret, mai degrabă robust, cu puțin păr pe cap și un mod agitat, greoaie de a vorbi. El a fost îmbrăcat într-o pânză subțire întunecat, care semăna cu alpaca. 14 Interesul său în zahăr a fost pur financiară - el nu știa despre el any¬thing din punct de vedere practic. Chiar l-am văzut la sferturi aproape, de asemenea, pentru el a fost amânată pe barca lui când directorii mers pe un tur de inspecție și Farrell stânga Richards și pe mine și două sau trei gărzi înarmate de a veni acea după-amiază. Dl Prossert a fost foarte amabil. El mi-a cerut o serie de întrebări. Știam de locuri de muncă destul de bine si ar putea fi răspuns aproape orice întrebare inteligentă 15 - Vreau să spun, genul care un inginer instruit ar putea să întreb. Așa cum a fost, 16 presupun aș spus pentru, probabil, a treia oară, "Mă tem că nu ar ști, domnule. Nu avem nici un calcule pe care," printr-o privire de neîncredere ușor surprins, atunci când Richards brusc a vorbit. 17 "Cred că, aproximativ nouă milioane de picioare cubice, domnule", a spus el. Se uită boyishly jenat. "Doar sa întâmplat să fie o elaborarea aseară. Doar pentru interesul meu, care este. Nu oficial." El roși. "Oh,", a declarat Dl. Prossert, de cotitură în scaunul său și oferindu-i un aspect ascuțit. "E foarte interesant, domnule-er-Rich¬ards, nu-i așa? Ei bine, acum, poate ai putea să-mi spui Despre-" Richards ar putea. El știa totul. Știa la ultima masina capacitatea de fiecare comutator si curte; 18 știa limitele de încărcare de fiecare pod și canal de scurgere; știa rain¬fall medie pentru ultimii douăzeci de ani; știa populația diferitelor sate straggling 19 am trecut prin; știa înălțimile vârfurilor îndepărtate albastru la vest. El a făcut să se familiarizeze cu costurile forței de muncă locale și cântare de salarizare. El a avut statisticile privind accidentele și întârzieri inevitabile. Tot drumul până domnul Prossert tras întrebări la el și a tras răspunsuri imediat. Când am ajuns la cap feroviar, un motor a fost de așteptare pentru a lua domnul Prossert pe. Noțiuni de bază din masina de gaz, a dat din cap distrat la mine, a dat mâna cu Richards. "Foarte interesant, într-adevăr,", a spus el. "Foarte interesant, într-adevăr, domnule Richards. Bine-de și vă mulțumesc." "Deloc, domnule", a spus Richards. "Mă bucur că dacă aș putea fi de serviciu la tine." De îndată ce motorul sa mutat de pe, am explodat. "Dintre toate trucurile asine 20 Un pic de bluff sincer nu doare,!, Dar unele dintre figuri: dvs." "Am scopul de a pleasep" Richards a spus, zâmbind. "Dacă un om ca Prossert vrea să știe ceva, cine sunt eu să dețină pe el?" 21 "Cred că tu crezi că ești deștept", i-am spus. "Ce-o să se gândească atunci când se uită în sus cifrele sau cere some¬body care știe?" "Ascultă, fiul meu", a spus Richards amabilitate. "El nu a fost cere orice informație a fost de gând să utilizeze. Nu vreau să știu aceste cifre. Dacă el nu vreodată, el are o multime de oameni să-l cele corecte. Nu va aminti aceste. I chiar nu-mi amintesc eu le. Ceea ce este de gând să vă amintiți este tu și cu mine. "" Oh, da? "" Oh, da ", a spus Richards ferm. "Va să ne amintim că Panamerica Steel și Structura are o luminoase tânăr pe nume Richards, care l-ar putea spune tot ce a vrut să știe când a vrut să știu că-doar genul de cap poate folosi, nu ca celalalt tip care nu a luat interesul în slujba lui, nu a putut răspunde la întrebarea simplă, și cine va face mici-time contractante toată viața. "" Oh, da? " Am spus. Dar este adevărat că eu sunt încă de lucru pentru Societatea face încă un pic de lucru în linia de construcții.

Результаты (румынский) 3:

Povestea de succes a
James Gould Cozzens
am intalnit Richards zece ani sau mai mult în urmă când am fost prima data la Cuba. Era un scurtcircuit, ascutita, agreabil prietene, apoi aproximativ douăzeci şi două de. El a prezentat la mine pe barca şi am fost surprins că Panamerica din oţel şi structura * trimitea atât de a ne aceeasi munca.
Richards a fost de la unele nu foarte bun scoala de inginerie Universitatea de stat.2 Fiind aceeasi varsta de mine, şi doar din tech, 3 am fost pregatit sa te domin-i necesar pentru; dar curand vazu nu am nevoie de a. Nu exista nici cea mai mica posibilitate de nimeni cu presupunerea că Richards era la fel de inteligent ca am fost. De fapt, nu am putut apoi închipui cum reusise sa cu slujba. Am o idee acum.A venit la mine când am adus zazanie eur. să citească hap cu citeva saptamini in urma ca Richards fusese făcută vicepreşedinte şi director de oţel Panamerica atunci când interesele Prossert 4 a cumparat firma vechi.
Richards era în mod natural simpatic5 şi eu îl plăcea mult, odată ce am fost sigur ca nu avea de gand sa-mi prin strălucire. Firma a avut un contract pentru construirea unei linia ferată privată, despre sev enteen eur. mile de acesta,